Ubi este trist….bunica mea a murit azi noapte. Avea 90 de ani si de cateva zile ne asteptam la acest ‘final’. Din momentul in care medicul de la spitalul judetean din Brasov, ca un adevarat ‘Dumnezeu’, a trimis-o acasa spunand ca este foarte batrana,ca sunt alti pacienti de care el trebuie sa se ocupe si pentru ea nu mai poate face nimic. Aparatura care probabil i-ar fi putut prelungi viata nu era disponibila (probabil ca dupa o anumita varsta a pacientului nici macar nu se gandesc sa o foloseasca). Nu vreau si nu pot in acest moment sa pornesc o discutie despre sistemul medical din Romania. Acel medic, sunt sigur, ca va primi candva pilda pe care trebuie sa o primeasca.
de Bogdana Dobre | ian. 21, 2009 | Fără categorie | 5 comentarii
5 Comentarii
Introdu Comentariu Anulează răspunsul
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Condoleante si sa nu fie cu suparare,dar si eu lucrez la spital si vad cum se chinuie efectiv unii batrini sa moara.Decit sa-i prelungeasca suferinta.Si aici aceeasi politica se aplica,bineinteles daca pacientul si rudele sint de acord.
Chiar ieri am stat linga o muribunda care se chinuie de saptamini intregi sa plece..
Multumim pentru sustinere si aici iti dau dreptate intr-un fel… Pana la urma e vorba de cat de mult suntem noi, ca si familie dispusi sa ii dam drumul, sa ii eliberam de suferinta sau nu.
Problema noastra cea mai mare este aici sistemul medical din Ro si felul in care unii doctori aleg sa comunice cu pacientul/rudele (vorbim de calitatea si cantitatea de informatii, modul de exprimare, modul in care te trateaza, etc.). Din pacate, aici mai avem un drum lung pana la restul Europei…
E foarte trist, condoleanțe. Oricum, decat sa va ganditi la mizerii, mai bine ganditi-va daca ea chiar mai vroia sa traiasca sau daca mai avea sanse sau rost. Ce ramane in urma nu e felul in care a murit, ci viata pe care a trait-o.
Stiu ca e dezgustator de multe ori contactul cu spitalele romanesti, amandoi bunicii mei au murit din pricina ingrijirii proaste medicale, asa ca inteleg perfect.
Condoleante!
Este trist cand iti moare cineva drag. TOate filozofile despre viata si moarte pica, ramai tu si durerea ta pe care simti ca nu ti-o poate impartasi decat un nr restrans de apropiati.
Asa e Bogdana, sistemul medical romanesc e la pamant, mai ales in spitalele de stat.
Eu recent am avut o experienta dureroasa in Paris, la Pitié-Salpêtrière, cel mai mare spital din Franta, un „oras spital” de vreo 34 hectare.
Intr-adevar, medicii erau extraordinari de comunicativi, ori de cate ori se schimba situatia ne bagau intr-o sala de reunion si ne explicau situata updatata in timp real!
In spital ma simteam singura, atat de bine organizati erau! Nu am vazut in nicio zi aglomeratie, zgomot, galagie care m-ar fi terminat, mai ales ca psihic eram la pamant.
Dar, cu toata tehnica medicala de ultima ora, cu toate interventiile ultra sofisticate, degeaba…
Fiecare din noi are un destin, nu stiu cat il putem schimba.
Cei dragi traiesc in continuare in inima noastra si printre noi, atunci cand de amintim cu drag de ei. Amintirile sa ne produca un suras de bucurie, pentru ca lacrimile nu mai spala durerea.
Mult curaj in continuare!