Consider ca in acest moment am mai facut un pas inainte in experienta de mama. Mi s-a mai „tabacit” pielea un pic. Pentru ca intr-adevar, experienta unei, de altfel, banale operatii de polipi, numai banala nu e. Mai ales cand personajul principal este chiar puiul tau.
Cand mi-a luat-o anestezistul sa o duca in sala, mi s-a rupt inima. Nu ma gandeam decat ca sunt o mama rea ca imi supun copilul la asemenea chin. Nu imi trecea prin cap ca asa scapa de chinul noptilor in care nu doarme linistita, de saptamanile cu tratamente, de tonele de muci care ii ieseau dimineata pe gura si in rest pe nas, si, ca pana la urma ea nici nu stie ce i se intampla. Cand mi-a adus-o inapoi, 15 minute mai tarziu (parca trecusera 15 ore, fara exagerare), goala pana la brau, lesinata ca o leguma, cu un tub in gura (nu am inteles inca utilitatea lui) si cu perfuzia mi s-a rupt inima iar. Statea pe pat, ghemuita, gemea si din cand in cand mai avea cate o zvacnire. La un moment dat a zvacnit atat de tare, ca a smuls si acul din perfuzie. Imediat dupa, i-a scos perfuzia si am dus-o sus in salon.
A dormit, destul de bine, intrerupta fiind de „Mami, vreau apa, te rooooog!” si cate o sesiune de plansete. Saraca, desi era trezita de la 7 dimineata, era cu stomacul gol-golut, cred si eu ca plangea de sete.
La ora doua eram inapoi acasa, asta dupa inca o repriza luuunga de plansete insotite de: „Mami eu nu vreau sa plec de aici!” ???!!!!
Concluzii:
- am un copil incredibil de cuminte, nici mie nu imi vine uneori sa cred cat de inteleapta si de intelegatoare este; cred ca totusi conteaza foarte mult sa ii vorbesti ca si cum ai vorbi cu un adult, adica sa fii sincer (bine, ea stie ca doctorul a luat-o ca sa ii faca poza in sala de operatii, dar asta nu conteaza ca oricum sunt 15 minute „missing” din memoria ei)
- degeaba am incercat sa ma linistesc; consumul nervos tot este, emotii tot sunt, lacrimile tot iti curg, asa ca lasa-le sa se desfasoare
- pentru restul zilei, m-am inarmat cu rabdare, copilul post anestezie fiind cu schimbari bruste de dispozitie;
- organismul i-a reactionat ok: de vomat n-a vomat, febra nu a facut (un 37,5 nu se pune), foame i-a fost (ba chiar prea foame), de dormit a dormit, doar ceafa a durut-o, dar nu extrem de tare.
- daca vreti sa va operati puiul, duceti-va la Panduri, am dat peste niste oameni extraordinari, in frunte cu doctorita Adina Popescu; oamenii astia mi-au dat speranta ca in Romania chiar se face treaba profesionista. De fapt, nu am vazut doctori peste 45 de ani acolo.
uuhhh, ce m-am mai induiosat…
si speriat :)
bine ca s-a terminat, sa fie asta ultima ei problema…
hmmm, eu cred ca e abia inceputul… cresc copiii, cresc si problemele…
norocul e ca te ia usor, ca sa nu te sperii de la inceput :))))
si btw, ai fost la masuratori cu „gingasia sa”? ai vazut-o in 4d?
daaa, chiar atunci cand am postat poza cu burtica. mai mergem la doctor, dar pentru un contrl de rutina, nu pentru morfologie, peste 2 saptamani. e groaznic ca nu am un contact dirct cu ea.. ma enerveaza zilele ca azi si ieri, de ex, cand e mult prea calma. letargica, as spune eu panicata :) grrr, abia astept sa stabilim un contact vizual. acum as spune ca lucrurile vor fi mult mai simple atunci, oricat se vor complica. macar pentru simplul fapt ca ma pot uita la ea, deci pot vedea ce se intampla
mai fiinta, ce contact mai direct de atat vrei sa ai cu ea? e la tine in burtaaaaaa!!!
si, de acum o stresezi? las-o in pace, are si ea zile mai bune si zile mai proaste… doar e femeie, nu? daca tii neaparat sa trezesti fata, gadil-o un pic si tu…
nici prea lenesa nu e bine :))))) sau da???
:)))))) orice gravida are voie la doza ei de paranoia. pe mine medicul m-a invatat asta :))
Bogdana, pupici mii convalescentei mici si bine ca ati trecut cu bine peste asta.
N-as vrea sa fi fost in pielea ta, groaznica experienta, dar important este ca finalul e pozitiv. Sanatate multa fetei si tie nervi tari in continuare! Si sa n-ai nevoie de ei!
Hey! Ce mai face micuta pacienta? se simte mai bine? Ca mi-a ramas gandul la voi :)
micuta pacienta face foaarte bine… nu tu febra, dureri si alte nasoleli :)
mi-a zis doar acum doua zile : „Mami, nu mai vreau la poza” :)))…
multumim de ganduri!
foarte off topic- ai dat ugg-i?
nuuuu… stau in cutie si sunt mutati prin casa… se pare ca nimeni nu suporta prezenta cutiei, desi am ascuns-o prin cele mai pierdute unghere :)
tinand cont ca nu am facut dezastru la madrid, parca le-as lua
atunci, te gandesti si cand te hotarasti, da-mi un semn pe bogdana.dobre@vertical4.ro…
Sanatate maxima don’soare-i cu poza….si sa scapati de mucaleti…eu una sunt satula de ei ca de mere padurete…
Cat despre banalitate…o fi la ei, la doctori…ca la tine si la copil sigur n-are legatura cu8 banalitatea…
Pupam si sa se faca repede fara nici o problema…
catrinutza, multumim de urari, dar am scapat de mult de ei… ba chiar din ianuarie de la operatie, pot sa spun ca copilul nu a mai racit deloc. doar niste muculeti ocazionali si complet banali :)