Asta a fost Vicky, veverita buclucasa, care a convietuit cu noi vreo cativa ani buni. Casa nu mai avea nici un secret pentru ea, iar orice loc mai ferit era perfect pentru a-si ascunde nucile pe care le fura. Asa ne-am trezit cu nuci in plapuma, in papuci, in dulapuri si chiar si intr-o placinta. Intr-o zi a furat in interval de cateva ore mai bine de un kilogram de nuci, pe care am reusit sa le gasim in urmatoarele doua saptamani ascunse prin cele mai nastrusnice locuri.
Wow, ce veverita cu personalitate!
Cum ati reusit s-o imblanziti?
Iubesc veveritele, dar n-am avut parte decat sa le vad prin parcuri de la mare distanta. De cand ma tot plimb cu Vladut am tot timpul in buzunarul caruciorului cateva nuci…poate reusesc sa fac o bucurie uneia…
cu rabdare multa :) in decurs de jumatate de an, daca nu si mai mult…
si pana la urma foamea e mai mare decat teama :))) asa ca am facut flood de nuci ca sa ii „cumparam” bunavointa
…nu pot sa cred ca ati avut veverita drept pet… twice!! :))))))))))))))
bai, deci.. am atat de multe intrebari incat se blocheaza la capatul tevii. deci… tare :))
:)))) bai nici mie cand ma uit la pozele astea nu imi vine sa cred ce putea face!
Ah ce-mi place!
ce iti place veverita sau fata mea acum cinci ani?
Hehehehe … amandoua! E voie ?
:))) ce vremuri, dom’le…
tinerete, ce mai!