Mi-am inceput ziua zâmbind. Mi-au intrat razele de soare pe fereastră imediat după ce m-am trezit. La 7:00!!! Întotdeauna mi-a plăcut felul în care mi-a intrat lumina printre ochiurile de la jaluzele. Lumină aurie, caldă. Mi-am sărutat iubitul și am zâmbit când mi-am adus aminte cât de senin am adormit azi-noapte in brațele lui. M-a obișnuit prost, ca să zic așa, că în fiecare seară mă adoarme făcându-mi masaj.
Am continuat cu seria de zâmbete deși am făcut o vizită la spital de unde am plecat mai ușoară cu vreo 50 de ml de sânge (estimare ochiometrică, deci pur subiectivă). Unde mai pui că m-am cam făcut de râs că am dat „atenția” la cine nu trebuia. Si legat de subiect, e cazul să îmi fac probleme dacă am început să recunosc fețele asistentelor din spital?
Am ajuns înapoi acasă, înfometată și leșinată, de unde concluzia că poate au fost mai mult de 50 ml de sânge. Dar in primele zece minute petrecute în cuibul cald, am râs în hohote de nici nu mai știu câte ori, din cauza lui Chitzi, sau mai bine zis datorită ei. Și atunci m-a pocnit revelația direct in moalele capului. De când a venit ea pe lume, eu râd mai mult decât am râs toata viața mea. E o sursă inepuizabilă de bună dispoziție.
Mi-a mai smuls un zâmbet și puștiul de la Fan Curier, care mi-a adus un mărțișor de la Publica. Trebuie să spun că sunt profund impresionată de gestul lor, de a trimite cadou câte un exemplar din „Design yourself” de Karim Rashid. Nu aveau de unde să știe că eu deja mi-o cumpărasem, așa ca exemplarul ăsta se va duce către Papusha, în caz ca nu o are. Numai să te uiți la carte și începi automat să zâmbești.
În aceasta atmosferă de primăvară, optimism și zâmbete din toate părțile, ne-am apucat conștiincioase să facem și niște fapte bune. Așa că ne-am apucat să facem ordine printre jucării, să vedem ce mai păstrăm și ce donăm în cele patru zări. Cam așa arată sufrageria noastră acum. Știu, pare descurajant, și nu, nu știu când am adunat atâtea jucării.
Iar eu intr-un moment de orbire, mi-am comandat perechea asta de pantofi on-line. Nu accept critici la acest capitol. Si nu accept nici priviri incruntate de la Ubi. Nu e un comportament rational, dar justificabil, in ochii femeilor cel putin!
Deci, concluzia până în acest moment al zilei: zâmbiți vă rog. Dacă nu aveți copil, faceți unul, că sunt panaceu universal. Și avem atât de multe de învățat de la copii. Poate dacă am lua un strop din pofta lor de viață și din inocența lor, lumea ar fi un loc mult mai bun de trăit. Și noi am zâmbi mai mult. Și am iubi mai mult.
Ma bucur ca zambesti, ma bucur ca esti fericita, ai mare dreptate, si o scrii atat de frumos.
Avem multe de invatat de la copii, in primul rand sa zambim, fara vreun motiv anume, doar sa zambim.Apoi toate vor veni de la sine.
Copiii te fac …, reusesc sa scoata la iveala tot ceea ce este mai bun intr-un om.
Am citit. Si am zambit cu gura pina la urechi. Multumesc:)
Intrebarea mea este: unde te-ai cocotzat ca sa faci poza aia??????? Uimeste-ma!
Apoi:noi cand ne apucam sa facem curat la jucarii, inevitabil la sfarsit avem doar o punguta de 1 leu in care sunt cateva chestii minore de la Mc sau ceva de genul ala, pentru ca pe parcursul „curateniei” aud: ata nu ca e de la tati, ata nu ca e de la buni, ata nu ca e de la X, si tot asa…. Trebuie sa fac treaba asta fara ea (pe Alex nu o mai pun la socoteala ca nu prea se mai joaca cu jucarii).
fifi: inseamna ca am nimerit fix la tinta :))) si eu scriu acum si zambesc si e al naibii de bine!
gabriella: am niste dureri de spate de mor, si ma simt dpdv fizic ca o balena esuata, dar azi am sufletul zambaret si cred ca asta conteaza cel mai mult :)
ruxel: m-am cocotat pe fotoliu, dar e obiectiv fisheye, de 10 mm si are camp foarte larg de actiune… asa ca nu am cu ce sa te uimesc :))) nu imi permit sa urc mai sus de atat la dimensiunile mele :)
si tu ce crezi ca aud: ahta nu, ahta ma joc cu ea, ahta nu e stricata, ahta imi place… asa ca am imbracat-o si am trimis-o afara, urmand sa ma lupt eu cu mormanele de jucarii… buba e ca am inceput eu: asta nu, asta i-am luat-o de ziua ei, asta………………
draga Bogdana…desi n-am mai dat nici un semn de viatza..sa tii ca trec in fiecare zi pe la blogul tau…pt ca ma binedispune…pt ca si tu, la randul tau, binedispui pe altii :)
pupici,
o zi frumoasa!
p.s. noi inca nu am ajuns la capitolul de dat jucarii ca le-am imprastiat pe la bunici…deocamdata :)
ehehe, lume noua pe aici… si eu care credeam ca ne-ai uitat :)
pai, Claudia, mai asteapta un an si o sa vezi ce de jucarii aduni… noi avem un avans mititel :)
1. luv ya ;-)
2. in poza 2 nu ma impresioneaza neaparat unghiul bun sau muntii de jucarii, ci privirea haituita a lui Chitzi, disperata de-a dreptul ca o sa o arunci pe ahta si pe ahta si pe ahta.. Totusi.. I don’t see big and ugly barbie..
3. am o viziune cu Bogdana pe pantofii ei de pe net, cu ciorapi rosii si burta mare, cu esarfa verde si ochelari de soare. si parul in vant :))
1. I know you do!
2. haituita nu, disperata da! iar big fucking ugly barbie a disparut in negura timpurilor din vremuri de muuuuult apuse… dar deja cred ca esti un pic cam atasata sufleteste de ea… let it go!
3. ciorapi roz am, chiar si rosii, ochelari de soare am, parul in vant il am, burta mare am… deci am bifat tot mai putin esarfa verde. asa ca ori te prezinti cu esarfa (ca eu sunt leftera) ori schimbi culoarea…
si totusi, in afara de ciorapi, pantofi si esarfa, nimic?!!??????
si doamna critic de moda, apreciezi valoarea estetica a acestei perechi de pantofi, da? :)
da, apreciez…
in afara de ciorapi si pantofi si esarfa si ochelari… ai putea sa mai pui o fusta de blugi nu foarte scurta ca esti pe tocuri si un tricou simplu alb.
rectific. ciorapi ROZ
sau ciorapi verzi. bravo bogdana, sa-i porti sanatoasa
maria, esti autoarea morala, asa ca merg pe ciorapii verzi :)))
oricum merci mult ca mi-ai dat hint-ul cu site-ul… super ok si stiu sa faca business… si e mare lucru ca o spun eu care vin din online :)
andreea, tocmai ai gasit o utilitate la fusta de blugi de gravida de la miniblu pe care mi-am luat-o si pe care am dat un pogon de bani, redusa fiind la jumate :)
maine, primul lucru pe care il fac dupa ce vin pantofii, imi fac poza :)
mie imi plac fff mult pantofii! cand ii donezi si pe aia, ca pe jucarii, sa ma anunti :x
:))) did, stai macar sa ii pun in picioare :)
cat despre pantofi, sa stii ca nu am o inima chiar asa de mare cand vine vorba despre donatii…
adica am donat pantofi numai dupa ce am nascut, si atunci m-am despartit de ei nevoita fiind, ca imi crescuse piciorul cu un numar… cate lacrimi!
bogdana- da, sunt foarte ok. mai am unii, la kiccback.ro. la fel ok. foarte prompti, foarte saritori.
intrat, verificat, adorat…
mai laes ca am intrat si pe site-ul de snowboard, iar preturile sunt super… si-asa trebuie sa imi iau echipament pt la anul…
cand in sfarsit nu o sa mai fiu spectatoare pe partie ca anul asta!
ah, da, de la snowboard si-a luat si adelin diverse.
pai si tu?
eu cu ski, snowboard si alte sporturi de iarna n-am nicio legatura
îmi plac pantofii dar nu cred că m-aș încumeta să port așa ceva. n-aș avea unde, m-aș simți extraordinar de excentrică aici, unde toată lumea se îmbracă cel mult smart casual. și-așa când am venit mă întrebau toți de unde din europa vin, și nu era de la accent … ;DDD. acu’ m-am comodizat și sportivizat la fașion :)).
cât privește jucăriile, la noi e jale mare, mereu am certuri cu bărbatul că nu le arunc/dau – am zis să mai aștept o țâră până trece și a treia prin ele, după aia, gata, salvation army scrie pe ele!!!
pai da, tu ai trei caprite… pe cand eu trebuie sa ma reorientez spre masinute, spidermani si alte oribilitati… sunt ingrozita cand ma gandesc, ca am oroare de jucariile pentru baieti. Ubi sa se joace cu el, ca eu nu cred :))
iar ca fashionu, hai ca un pic de picanterie nu strica niciodata :))))