Multe. Aici e doar vârful iceberg-ului. Cărți pe care nu le-am citit niciodată, cărți care mi-au marcat cândva adolescența, cărți business, cărți ușoare, cărți grele, cărți în română, cărți în engleză, cărți, cărți, cărți… Și câte altele, puse teancuri, așteptând cuminți să le vină rândul. Orhan Pamuk, cu autograf. Mă uit la ea cu venerație. Gabriel Garcia Marquez, începută în august, în vacanța la mare. Neterminată.
De unde fac rost de un pic de timp?
Incepe cu Parfumul de Suskind si apoi ia-o pe Doamna Bovary apoi nu te vei mai opri…cu cititul si eu am ramas in urma. In ultma vreme atatea am in minte ca nu ma mai pot concentra…daca vreau sa citesc gandurile mi-o iau razna si ochii imi raman pironiti in aceleasi randuri care nu mai au niciun sens.
Gand la gand… Asta ma intrebam si eu in timp ce aranjam cartile in noua biblioteca. Ma gandeam cate am nedeschise, cate mi-as dori sa citesc, cum ajung seara acasa si regret cand sting veioza fara sa fi citit macar o pagina. Mi-e dor de noptile albe petrecute in compania unei carti bune, care te tine cu sufletul la gura. De senzatia de nesomn dupa ce ai terminat si ultima pagina. Mi-e dor de toate gandurile si dilemele existentiale pe care ti le pune o carte, de discutiile pe care le poate genera. Ce-ar fi sa facem o seara de lectura? Ne intalnim si, in loc sa bem o cafea, citim o carte impreuna? :-)
E simplu: cand chitzi intra la liceu si david mai are putin din scoala generala…e timp:)))
georgiana, nici macar nu indraznesc sa ma gandesc la o ordine in care sa ma apuc de ele :)
andreea, facem cum sa nu! dar ia zi-mi tu cand a fost ultima data cand ne-am vazut???? :)))))
la sesiunea de shopping de la mango parca :)… intr-o realitate paralela cred ca am reusi asta… aici nu stiu, dar clar putem incerca!
doamna fifi, imi place ca nu ti-ai pierdut simtul umorului… inca :)))))
mai vrem poze cu zana mica :) ma bucur ca totusi ai timp sa respiri si sa mai faci vizite virtuale :)
mi-e mila de noi, zau… si eu sper sa am o pensie „intelectuala” si „culturala”
asta-i culmea, tu la mine, eu la tine… pe blog :)
tu esti si mai pesimista… fifi vorbea de vremea liceului la copii, tu vorbesti de pensie… sau esti mai realista decat noi toate?
Si tu?
Si eu.
Iar eu sunt mai lipsita de griji ca voi. Si cu toate astea nu am pur si simplu timp sa citesc cand si cat imi doresc. Deh, daca m-a mancat undeva sa ma inscriu la 2 facultati si sa mai fac parte si din 2 ong-uri. Dar nu ma las. Tot citesc cate un pic, cam in fiecare seara..
hai mai ca nu cred ca e chiar asa grav, cu pensia!! si eu sper sa-mi fac timp pt citit si culturalizat dupa ce incep fetele scoala. n-o fi dracul chiar atat de negru …
alina esti optimista :)
eu nu prea ma vad prea bine, mai ales ca peste un an- 1 an jumate ma intorc in campul muncii, daca nu si mai devreme. si atunci sa vezi distractie, ca o sa se repete povestea cu fii-mea…
eu veneam pe la 8 seara franta de la servici iar fii-mea sarea direct pe mine, iar eu trebuia sa fiu fresh ca o salata verde :)) la 10 jumate o culcam iar o jumatate de ora mai tarziu sforaiam si eu. dimineata o luam de la capat. abia aveam timp sa imi fac un dus. orice altceva era exclus…
little miss happy, pai cu cate faci cred si eu ca nu ai timp :) si stai linistita, ca nu cred ca se pune problema cine are mai multe griji… e vorba pur si simplu de faptul ca ne umplem toti atat de mult timpul, incat uitam de micile placeri care ne fac cu adevarat viata frumoasa… cum ar fi o carte…
si uitandu-ma la fotografia artistica pe care am facut-o am avut o revelatie.
o sa incep cu cea din varful gramezii: „elogiu lentorii” ca sigur am ceva de invatat din ea!
si eu am multe restante la citit, dar parca nici chiar asa… :)
deci ma pot declara campioana? macar de-ar fi un titlu de glorie :(
sint si eu pe aproape, nu te las la greu…mai am si o dizertatie de masterat in stand-by de 2 ani, sa vezi acolo turn de carti
tu esti campioana dintre noi doi, cel putin :). nu-ti trebuie decat ceva timp si rabdare si le termini :)
tiza, suferim impreuna… turnul babel? ca eu asa il poreclisem :))))
Lucian, doar atat? poate mai trebuia sa adaug la morman si „in cautarea timpului pierdut”… sau nici nu mai are sens sa il mai caut?
Bogdana, sunt optimista-realista – imi dau seama ca peste cativa ani de zile fetele nu vor mai avea ele chef de mine sau de taica-sau, or sa se joace intre ele, vor avea alte preocupari etc, cu siguranta vom putea rupe macar un pic de timp si pt micile placeri astea ale noastre. Cum il impartim, timpul, intre placeri, asta e deja alta problema … :))