Totul se invarte acum in jurul lui Bocanila. Pana si Rebecca nu mai vorbeste de altceva decat de Bocanila. Cand vorbeste de mancare, povesteste cum o sa ii dea de mancare. In camera la culcare, povesteste despre cum o sa il plimbe pe bebe. In magazine, cand se uita la vitrine sau la rafturi, tot timpul gaseste ceva pentru… bebe. Bebe este punctul central, miezul vietii noastre de zi cu zi. Si nu am facut nimic special, sa o pregatim. Ea a inceput sa intrebe cum o sa fie cand o sa apara bebe, din pura curiozitate, iar noi i-am povestit, asa cum ne-am imaginat noi. Cum o sa doarma, unde o sa pape, cum o sa il plimbam, etc. Am luat-o la cumparaturi, si trebuie sa recunosc ca are fata mea gusturi bune!

Si ii place la nebunie! Toata starea asta de expectativa ii place. Nu manifesta semne majore de nerabdare, desi mai intreaba cand vine bebe, daca mai sta in burtica, etc. I fiecare dimineata verifica daca e acolo, isi pune manutele pe burtica si intreaba „Ce face bebe? Nani?” si imi zambeste angelic.

Acum stie ca mergem sa il masuram pe bebe. Indoctrinare, deci. De bunavoie si nesilita de nimeni.