Love, lust, liberty… Lola

Putine persoane au darul de a ma lasa fara cuvinte. Si mai putine persoane ma fac sa ma simt ca si cum as apartine lumii lor, ca si cum ne-am cunoaste de o viata. Ca si cum cuvintele ar fi de prisos, intelegerea fiind mai presus de ele. Doua dintre aceste persoane le-am cunoscut sambata. Daca la prima, ma asteptam ca efectul sa fie puternic, la cea de a doua efectul a fost pe cat de neasteptat pe atat de devastator. Lola este exact cum mi-am imaginat: puternica si fragila in acelasi timp, feminina, misterioasa, contradictorie, suprinzatoare. Cea de a doua a fost Alexia, despre care am mai scris aici, iar Lola, aici, si care a jucat rolul de model pentru Lola. Nu am mai cunoscut pana acum o persoana care sa lupte cu moartea si sa o invinga cu zambetul pe buze. In nici un caz un copil cu ochii albastri ca marea, un copil fragil in aparenta dar atat de puternic . M-a impresionat si mi-a rasturnat pe moment lumea si tot ce parea important. Leit motivul acestor intalniri au fost margelele. Da, ele: Postul asta e unul de multumire. Multumesc ca te-am cunoscut, Lola. Multumesc pentru maiestria ta, care acum imi infrumuseteaza linia gatului. Multumesc pentru minutele pe care mi le-ai daruit sambata. Multumesc pentru magia pe care o simt de atunci de fiecare data cand ma uit la margelele tale. Multumesc ca...