Mi-au placut parfumurile din clipa in care l-am mirosit pe primul. Primul parfum adevarat. A fost ca primul sarut, ca prima dragoste. Am descoperit dintr-odata o noua lume. Il chema Dune. Va ramane dragostea mea pana la sfarsitul zilelor. E ca briza puternica ce bate stancile scotiene. E dur si bland in acelasi timp. Imi creaza mereu stari contradictorii, si de fiecare data e ca si cum ar fi prima oara cand ma dau cu el. Ca si cum mi-as saruta iubitul. De fiecare data e prima data.

A urmat fratele sau mai mic, Dolce Vita. Miros de riviera franceza, de joie de vivre. Si sora mai mica, Miss Dior Cherie. Miros interbelic, de ruj rosu, piele alba si whisky baut pe ascuns. Din cand in cand ii mai inselam si cu Fahrenheit. Virilitate, putere si slabiciune in acelasi timp. Toate miros a pacat, a patima, pasiune greu de stavilit. Greu, daca nu imposibil, de uitat.

Mult mai tarziu, am facut cunostinta cu Angel si mi-am dat seama ca ne stiam de fapt dintotdeauna si ca suntem suflete pereche. Miros de ciocolata. Voluptos pana la ultima picatura, bun si dulce ca cel mai ascuns pacat. Urmatoarea cucerire a fost Wish, aproape la fel de voluptos ca si Angel.

Apoi a venit Bocanila, si haremul meu de parfumuri a ramas inchis intr-un sertar. Iar eu m-am reorientat spre trandafirii din Pink Diamond si spre aroma usor intepatoare dar atat de proaspata din The Vert. Dimineti tarzii pierdute in pat, in bratele iubitului.

Si acum m-au cucerit mandarinele din Aqua Allegoria. Doua picaturi si ma simt transportata intr-o livada citrice din Grecia, in picioarele goale pe pamantul usor umed.

Asta este haremul meu. Multe femei au o singura iubire toata viata. Eu am multe. Si le iubesc pe toate cu aceeasi pasiune. Sunt femeia unui singur barbat, dar a multor parfumuri. Sunt suma tuturor parfumurilor din sertarul meu deocamdata inchis, dar care se va redeschide curand. Cand se incheie contractul de chirie cu Bocanila.