Cum poti sa alini durerea unor oameni care nu isi doresc altceva decat un copilas? Cum poate o femeie sa suporte durerea pierderii a patru sarcini? Ce poti sa ii spui ca sa o linistesti, ca sa o consolezi? Cum pot eu sa ma uit in ochii ei? Cum poti trece peste toate incercarile astea intreg la cap? Exista ceva pe lumea asta care ar face-o sa se simta mai bine? Cata durere poate sa duca un om? De cate ori poate trece prin acelasi calvar?
Despre durere
de Bogdana Dobre | apr. 21, 2009 | Blog | 18 comentarii
18 Comentarii
Introdu Comentariu Anulează răspunsul
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu am intalnit in spital o doamna care pierduse 7 sercini! Singurul lucru e sa ii spui o vorba buna, sa-i arati ca o intelegi! Sa o incurajezi, si sa speri ca o sa fie bine data viitoare!
Am prietena care a pierdut 3 sau 4 sarcini , si acum are o fetita, trebuie sa speri!
E importanta speranta, si cum zicea o prietena care este doctor, sa crezi in Doamne-Doamne, ca el face adevaratele minuni!
Iar tu doar ganduri pozitive ca de cand iti citesc blogul am si ramas insarcinata:D!
Asta dupa 2 ani de asteptare si dupa o sarcina extrauterina!
Cred ca ar trebui sa scriu despre sarcina extrauterina ca sa stie toata lumea simptomele si sa mearga repede la doctor!
E cumplit, imi pot doar imagina prin ce trece! Eu am pierdut sarcina dinaintea Evei iar cand eram insarcinata cu Eva in 7 saptamani doctorul meu nu a vazut daca-i bate inima si m-a trimis la un ecografist celebru. Am asteptat 5 ore sa intru (nu aveam programare), cele mai lungi si mai grele ore din viata mea.
Nu cred ca o poti consola in vreun fel. Banuiesc ca investigat serios cauzele avorturilor…
Ah, am postat inn acelasi timp cu Strumful. Felicitari si o sarcina usoara iti urez! Si eu asteptat-o pe Eva mea trei ani, mi s-a parut un miracol testul de sacina pozitiv
nu stiu ce poti sa ii spui. sa spere cred.
la ea e cam greu cu speratul… are deja 37 de ani, de cinci ani tot trece prin calvarul asta, analize peste analize, spitalizari, samd. acum ultimele trei luni si le-a petrecut aproape permanent in spital.
singura speranta este ca prin sarcini succesive, sa ajunga sa duca una macar pana la 26-27 de saptamani, ca sa se poata spera la ceva sanse de supravietuire pentru copil. acum a ajuns pana la 20.
ufff, tocmai am aflat de alta prietena care a pierdut sarcina. nu mai vreau!
poti sa-i vorbesti normal si s-o inviti la un suc. sa nu inceteze sa creada, desi cred ca la un moment dat aceste vorbe ii devin inutile. asta-vara am avut o sarcina extrauterina si recunosc ca nu mai speram ca voi mai ramane gravida. ba chiar ma setasem sa nici nu-mi mai doresc… de-asta chiar m-am socat cand in decembrie am ramas gravida din nou. eu cred ca lucrurile bune ni se intampla pana la urma.
bai, normal i-am vorbit si dupa prima, si dupa a doua, si dupa a treia… cata normalitate poate suporta oare? adica aici am si eu niste lectii invatate, ce sa spun si ce nu, dar totusi…
m-ati innebunit cu atatea sarcini extrauterine! ce se intampla dumnezeule?
ah L(, inteleg acuma starea ta.
Vezi ca Ada *in joaca* scriesese impreuna cu o prietena comuna care a pierdut 2 sarcini un fel de gid pt cei din apropierea femeii in suferinta.
E ingrozitor, imi pare f rau…trebie sa te arati disponibila pentru ea, atata, mare lucru n-ai ce sa-i zici, ci s-o lasi/faci pe ea sa vb daca isi doreste…
|Sanatate , am sa ma rog sa aiba bebelusul mult dorit cat mai repede… si vezi cacica totusi Tutunaru rezolva cazurile astesa disperate. Evtl sa nu nasca la Elias, ca e nasol ca pacienta alui Tutu, dar la tratament poate ar trebui sa incerce la el, daca e din bucuresti….
stiu ghidul sabina, e preluat de pe emma, din cate stiu eu… l-am citit, si sunt lucruri de bun simt acolo…
Durerea se alina cu timpul, dar nu trece! Speranta moare ultima asa ca poate fi o alinare.Iar cei din jur daca vin cu vorbe bune si caldura, mai alina un pic.
Prietena mea are 41 de ani si mai spera!
Intr-un timp facea criza de nervi cand vedea pe strada mame cu copii!
Bogdana, daca te ajuta, simplul fapt ca esti alaturi de ea conteaza mai mult decat orice vorba buna, care vorba nu mai valoreaza mare lucru in situatia data. Asta iti spun eu, cu 4 sarcini pierdute la activ, din care una dupa ce apucasem sa imi vad copilul la ecograf si sa vad cum ii bate inimioara si tot… Cand crezi ca ai gresit cu ceva in fatza lui Dumnezeu de se razbuna asa pe tine, dar de fapt e doar felul lui de a testa din ce material esti facuta. Spune-i prietenei tale ca probabil Dumnezeu s-a gandit ca e speciala daca poate sa suporte atata durere si gol in suflet – si ca de obicei, daca continui sa speri, astea se rasplatesc inzecit. In momentul in care va avea un copil (si nu ma indoiesc ca va veni momentul in care va avea, pentru ca isi doreste, nu conteaza cati ani are si ce stare a sanatatii, poti sa-ti dau mii de contra-exemple care in ciuda naturii si a doctorilor au demonstrat ca daca vrei cu adevarat, se poate), il va aprecia mult mai mult decat o mama care l-a primit cand l-a dorit, sau chiar fara sa-l ceara. Sa nu-si piarda speranta chiar si cand i se pare ca-si pierde mintile de durere. Eu sunt un exemplu clar ca se poate.
Suntem alaturi de ea!
Sa-i spui sa nu-si piarda speranta, uite cate fete aici care au trecut prin cosmarul asta, eu una am enorma admiratie pt curajul si taria lor!!!
Am si eu prietene care au pierdut cateva sarcini inainte sa aiba copilul mult dorit, cu siguranta se poate, Dumnezeu e sus si mare!
Iar pe mine mama m-a facut la 37 de ani, primul copil (si ultimul), acum 30 si bine de ani, deci nu e cazul sa fie disperata, se fac copii, cat se poate de sanatosi, si dupa 40.
Sa se linisteasca si sa incerce sa nu mai faca din copil un tel suprem, sa lase lucrurile in voia lor, cateodata asa e mai bine.
Suferinta oricum nu i-o poti alina, asa este, e cumplit … te simti neputincioasa; am o prietena care a pierdut sarcina la 22 de sapt, practic copilul s-a nascut extrem de prematur si nu a supravietuit decat cateva ore.
Ca sa nu mai spun de sotia unui coleg de-al barbatului meu, careia copilul i-a murit la 38 de sapt!
Sunt dureri prin care daca Dumnezeu te fereste sa treci nu le poti cuprinde cu mintea umana.
Poti doar sa te rogi pentru cei atat de greu incercati.
Multa sanatate prieteni tale, Bogdana. O sa fie bine!
Offf, m-am cutremurat si am ramas fara cuvinte! Cred ca mi-as inghiti cuvintele de teama ca nu le poate suporta, mi-as pleca privirea de teama sa nu o ranesc, as putea doar sa o imbratisez cu speranta ca atingerile vindeca.
Speranta moare ultima si daca spera in continuare, minunea se poate repeta. Asa cum s-a intamplat sa ramana insarcinata de patru ori, va mai ramane si a cincea oara.
Doamne, numai de cazuri din astea aud in ultima vreme. Sanatate multa prietenei tale!
Bogdana, important e sa o lasi sa vorbeasca despre ce i se intampla si chiar sa o incurajezi sa o faca.
Parerea mea e ca dupa 4 sarcini pierdute trebuie investigate serios cauzele.
Nu poate continua pe principiul ca urmatoarea sarcina va fi dusa cat mai aproape de termen.
I-as recomanda sa mearga sa se roage la Manastirea Ghighiu de langa Ploiesti.
aurelia, bun venit aici!
iti dai seama ca de cinci ani o tine numai in investigatii, si schimbat de doctori samd… adica sarcinile astea chiar nu au fost tinute asa, pe principiul hai ca acum poate merge…
iar ideea cu sarcini consecutive este chiar de la actuala doctorita, care e si doctorita mea, deoarece exista posibilitatea unui uter infantil. au fost eliminate multe din cauzele de natura genetica, si asta este aproape singura varianta ramasa. care totusi nu stim de ce nu s-a vazut pana acum, avand in vedere tomurile de analize si teste facute de-a lungul timpului.
cat despre rugaciuni, ea sigur iti va aprecia sugestia, si o voi transmite…
eu, pe de alta parte, la capitolul asta nu cred ca e nevoie de un drum la manastire sau de o spovedanie sub mantaua preotului ca sa ajung sa vorbesc cu Dumnezeu si sa ma rog Lui. cred ca El e oriunde si oricand cu mine.
si sa stii ca m-ai innebunit cu pozele din santorini! sunt superbe!!
Sotul meu mi-a spus ca atunci cand am iesit de la chiuretaj dupa sarcina pierduta aratam ca si cum cineva imi luase ceva si nu aveam puterea sa mai plang. Cred ca sunt lucruri care se schimba in noi definitiv si ireparabil, dupa o astfel de experienta, indiferent cat era sarcina de mare
Am gasit acest articol întâmplător, dupa 6 ani de la publicare. M-a făcut să mă gândesc la experiența mea. Dupa 6 ani de încercări și tratamente a apărut sarcina mult visată. Din păcate, totul a durat 12 săptămâni. Am pierdut sarcina. Cum am trecut peste? Greu Îngrozitor de greu. După câteva luni am realizat că am nevoie de un psihiatru sau psiholog, că nu mai fac față, că m-am scufundat în depresie. Am avut nevoie de cineva să mă asculte, pur si simplu să mă asculte și să nu îmi spună nimic, să nu imi spună că totul va fi bine. Să nu îmi spună „trece” sau „of săraca, faci altul” sau ce le mai trece prin cap rudelor și prietenilor să spună în astfel de situații. Nu am vrut sa aud nimic, doar sa fiu ascultată. M-am prăbușit in canapeaua psihiatrului si 1 ora si jumătate am plans si am dat afară toate lacrimile pe care le tinusem de ani in mine. Aceea a fost prima noapte dormită după multe luni. La un an după eveniment ne-am hotărât să ne schimbăm viețile, să plecăm din monotonia noastră, să încercăm să trăim altfel și în alte locuri. Am plecat in August 2013 și în August 2014 s-a născut fiul nostru. Am încă momente cand mă uit la micuț cum doarme cuibărit lângă mine și nu îmi vine să cred că Dumnezeu l-a trimis să îi fim părinți. Am 37 de ani și uneori glumim că Dumnezeu ne-a pus să așteptăm ca să primim ce a avut mai bun si mai frumos.
Ce pot să spun este ca uneori prietenii nu sunt suficienți si nu este nici o rusine sa apelați la un psihiatru sau psiholog. Pierderea unei sarcinii sau a unui copil poate fi cumplită și greu de gestionat emotional de către ambii parteneri.
<3 iti multumesc pentru mesajul tau si ma bucur enorm ca esti fericita acum. iti doresc numai si numai bine!