Aseara pe Realitatea TV, la emisiunea „Dupa Bloguri” ne-a cunoscut si pe noi blogosfera… Ca mamicute cu blogulete despre copilasi. Apreciez efortul supraomenesc al Marei si al Adei de a contracara avalansa de diminutive ce parea sa nu se mai sfarseasca din gura realizatorului emisiunii, numai ca pana si ele s-au dat batute intr-un final. De fapt Ada si-a si spus pasul dupa realizarea interviului, aici.
Si acum trecand peste greata provocata de atatea diminutive ce au iesit ca porumbeii calatori din gura stimabilului (ma scuzati dar inca mai sunt graviduta, si bebeluselul din burticica mea inca mai acutizeaza reactiile de greata), vine si nedumerirea mea: oare chiar in halul asta suntem privite?
Chiar scrie pe noi „diminutive.blogspot.com”? Chiar la fiecare propozitie oare bagam si un diminutiv? Chiar nu putem mai mult? Sau pur si simplu ei, neposesorii de blogulete de mamicute, nu pot sa vada dincolo de eticheta „cu copil/fara copil”?
Mi se pare mie, sau automat eticheta „ cu plod” duce automat la urmatoarea descriere: „Femeie care in proportie de 50% sta acasa cu copilul, nu mai stie altceva in afara de cresterea copilului, bananaie pe forumuri despre mame si copii/pe blogurile aferente. Iese afara de doua ori pe zi, dar in parc, cu plodul din dotare, unde intimp ce plodul isi face de lucru prin nisip, ea sta de vorba cu celelalte mame despre subiecte legate de copii. Eventual, posturile la care se uita sunt cu telenovele (poate isi si asuma in public faptul ca se uita la acest gen de seriale). In general arata din ce in ce mai neingrijita, kilogramele puse inainte de sarcina atarna in mod digratios prin tricourile lalai pe care le-a imprumutat de la sot. Vorbeste mult/scrie mult, isi lauda progenitura la fiecare realizare a sa, fie ca e vorba de un cacuta facut la olita, fie ca e vorba de o bataita aplicata prietenului de joaca”
Cate din voi va regasiti in aceasta descriere? Eu una nu.
Si nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic impotriva folosirii diminutivelor. Insa am impotriva etichetarii unei parti de blogosfera ca fiind stupida si neinteresanta. Pentru ca asta este mesajul „subliminal” transmis. Ce o sa se intample cand o sa faca un reportaj despre blogosfera din bucatarie? O sa ajunga lumea sa creada ca acele femei care posteaza retete nu mai au in cap si altceva in afara de bucatareala.
Wrong my dear Watson!
Evident ca nu ma regasesc in nimic de acolo, ce nu inteleg eu este „de ce te afecteaza atat de tare ce cred altii?”
Poate ca sunt eu mai insensibila sau… dar pe mine nu ma afecteaza chestiile acestea de 2 lei, chiar nu imi pasa ce cred sau ce incearca unii/altii sa transmita.
:)) Eu am o „zambeste! viata eeee frumoasaaaaa!”
Nici pe mine nu ma afecteaza si anume DELOC! Atata timp cat ceea ce fac sau ceea ce scriu, descrie cat mai bine viata mea ca mama, femeie,sotie, etc, chiar nu ma intereseaza!
mai, nenea ala parea cam pierdut in spatiu. nu pricepuse mare lucru din blogosfera parinteasca si nici din conditia de parinte in general. asta e, cine n-are copii are tendinta sa ne judece cam ca in paragraful tau verde. probabil ca si eu oi fi facut la fel cand eram juna-prima fara obligatii.
tot respectul pentru mara si ada care au avut rabdare ingereasca (o calitate foarte utila in cariera de parinte) si s-au abtinut sa-si ia plozii si jucarioarele si sa plece trantind microfonul. eu recunosc ca as fi fost tentata.
pai e vorba de imaginea care e transmisa mai departe. e o imagine la fel de falsa ca a romanilor in italia (nu la aceleasi cote alarmante, dar oricum)… nu e vorba de cat ma afecteaza pe mine, e vorba de ce nu? de deontologia profesionala. omul ala prezinta o imagine deformata. cat profesionalism e in ceea ce face?
Draga mea, ca sa nu zic dragutza mea, nu te mai enerva:) te pupa Mariuca, am vrut sa spun Maria:)))
Am vazut si eu azi emisiunea, via blogul Marei. Mi s-a parut ca baiatul ala venise cu textul invatat de acasa, nici nu prea a fost atent la ce a spus „mamicutele” si nici dispus la un dialog adevarat nu a fost. Omul mai avea cateva minute de umplut din emisiunea lui de juma de ora si le-a umplut
fifi, scumpica mea, da-i un pupic dulcic Mariucai…
andra, de-a dreptul jalnic!
N-am apucat să mă uit, dar am văzut că a pus Mara link. Eu am comentat și pe blogul Adei, trebile astea sunt inerente, n-ai ce face.
Adică nu simt nevoia să ne justificăm în fața unor … well, hai să fim și noi judgemental acuma, puștani imaturi care habar nu au ce se mănâncă parenthoodu’!
E clar că sunt situații în care dialogul este imposibil, în care lumile se împart … asta e, eu una recunosc că am avut o gândire similar de stupidă în vremuri imemoriale, când nu era în planurile mele să fac copii.
Acuma cine vrea comunicare, informare, prezentare realistă, se documentează, încearcă să înțeleagă punctul de vedere al interlocutorului … mai ales când faci jurnalism.
Dar probabil că băiatul ăla nu e un jurnalist, e doar un băgător în seamă, cum sunt atâția în meseria asta, unfortunately.
Eu una aș face un reportaj despre cum partea asta de blogosferă, părintească, a devenit un mothers’ group virtual și despre cât e de curată de polemici tâmpite, orgolii, trafic etc. Cât de utilă este. Și ce minunat că există.
Dar mi-e teamă că nici o televiziune din Ro n-ar fi interesată de subiect.
Și știu și de ce.
Pentru că în Ro nu se poate fără minim de controversă, fără păreri contrare până la injurie, fără negativism, fără polemică sterilă și fără cârcoteli permanente de fond … e atâta zgomot de ceartă încât de multe ori mă uluiește calmul cu care voi, mamele din Ro, mai rezistați acolo. Eu eram de mult internată la Obregia!!! :((
p.s. Altfel sunt total împotriva etichetării cuvintelor – fiecare are rostul lui, de-aia avem o limbă atât de bogată, s-o folosim, la naiba!!! Și diminutivele au rolul lor, hai să le interzicem acum, ce-ar fi, nu?
Dacă nu-ți plac nu le folosești și nu discuți cu ăia care fac exces de ele … punct.
Bleah,urat,foarte urat a mai vorbit.Nu mi se pare corect fata de noi,mamele.Si nu ma regasesc de nici o culoare in ceea ce s-a spus,cu toate ca stau acasa si-mi cresc plozii.
Ai dreptate,prezinta o imagine deformata si nu mi se pare corect.
domnul acela era complet ne-documentat pentru emisiune. bine, nu ca ti-ar trebui prea mult ca sa faci un material despre bloguri, dar in fine. mie si intrebarea despre tati mi s-a parut usor deplasata. altfel insa, nu vad de ce te-ai enerva. atita vreme cat blogul tau e citit de cine vrei, e ok. presupun ca nu te intereseaza varfuri ametitoare de trafic si publicitate pe blog. ba dimpotriva, mie cel putin, imi plac cititorii mei :)
maria, pe mine m-a socat ce a spus Mara la ea pe blog: ca omul a recunoscut in fata lor ca nici macar nu le-a citit blogurile ca sa stie despre ce e vorba.
si chiar nu am nici o intentie sa fac trafic, cu atat mai mult cu cat am niste probleme legate de intimitate, iar faptul ca am blog e un pas urias pentru mine :))))
aici e vorba de perceptia generalizata, pe care o mai intalnesc si in viata de zi cu zi…
pai daca vrei pot sa scriu pagini intregi despre perceptia generalizata. da-o incolo, ce conteaza…conteaza oamenii care te intereseaza pe tine.
deci reactie de pusti de 22 de ani (al nostru ):
mama ce misto face de voi ( deci aiurea-n tramvai)
la nivelu ala gandeste si individu cu pricina:)
lasa draga, astia sunt din aia care nu merg la concert niciodata, ce ne pasa….:))))))))
maria ai dreptate… mare :) doar ca eu sunt in perioada de revolta acum :))))
sabina, exact asta mi-am zis si eu cand am ascultat emisiunea :)))) deci pustiul vostru are dreptate!
Doamna, dar unde va este starea de Zen? Trebuie sa respirati adanc, o data si inca o data, sa fiti calma si sa inchideti televizorul. :)
Nu am vazut emisiunea pentru ca nu am TV si pentru ca de ani buni nu-mi mai fac program in functie de programul TV. Dar o voi vedea de pe blogul Marei.
Initial si eu am fost uimita de ce a povestit Ada, apoi m-am mai linistit.
Generalizarile sunt periculoase, de orice natura ar fi ele. Sa spui despre blogurile de mame ca sunt niste bloguri „tampitele”, pline de cuvinte „tampitele” este ca si cum ai spune ca toti francezii sunt prosti sau toti americanii sunt inculti. Si eu nu sunt de acord cu astfel de informatii. Si nici celelalte mamici nu sunt, dupa cum arata comentariile de mai sus.
Ce putem face? Pai sa luam atitudine. Domnul are o adresa de email? Sau emisiunea are o adresa de email unde sa le poti comunica realizatorilor punctul de vedere? Eu zic ca ar fi interesant daca am scrie un email catre respectivii in care sa le spunem parerea noastra despre emisiune, despre documentarea ce a precedat emisiunea, despre intervievator si, nu in ultimul rand, parerea noastra despre „bloguletele de mamicute cu copilasi”.
Alminteri, risipim nervi si ne impartasim parerile celorlalti/celorlalte care au oricum, aceeasi parere cu noi.
Ce ziceti?
Am inceput sa scriu acum un an jumate’ si habar n-aveam ce-i aia blogosfera. Voiam doar o modalitate de a tine legatura la distanta cu parintii mei (bunicii Ilanei) si cu alti cativa prieteni dragi. Si am scris fix atat si cum am simtit in momentul respectiv; am scris si despre alea trei lingurite (sac!) de mancare acceptate de fiica-mea, am scris si despre primul dinte (sau i-oi fi zis „dintisor”, ca nu mai stiu!), am scris despre viata mea cu ea, asa cum o vad eu…Si nu, n-are de ce sa-mi fie rusine! Cui nu-i place, nu citeste…
Mie mi s-a parut ca in general pe parcursul intregii emisiuni tonul a fost de „la misto”…asa o fi trendy acu’ daca vrei audienta…Imi pare rau doar ca fetele au fost luate prin surprindere, altfel ar fi iesit cam ciufulit domnul jurnalist :)
doamna mirabela, cine e zen asta? si nu, nu pot inspira adanc ca sunt blocaje de trafic pe caile mele nazale :)))
si da, eu zic ca am putea lua atitudine si ma bucur ca mai e cineva de acord cu mine, ca pana acum toata lumea mi-a spus sa fiu calma si sa-l las cu jucarioarele lui :)
ilana, si mie mi-a parut rau ca au fost luate prin surprindere, dar cred ca ce le-a lasat fara replica a fost faptul ca nici nu si-au imaginat ce poama e prezentatorul ala. serios!
intamplator am vazut si eu emisiunea. Pe ada o cunosc din facultate, pe celalalte doua nu. mi s-au parut de zece ori mai bine ancorate in realitate decat prezentatorul.
adevarul este insa ca o persoana exterioara pozitiei de parinte a avut ocazia sa vada si mame carora li s-a diminutivat tot vocabularul din momentul nasterii. ca nu suntem noi asa, ok! bravo noua! asta nu inseamna ca nu exista si din celalalte.
asa e, fetele au fost luate la misto. si si-au pastrat bunul simt pana la final. ceea ce eu apreciez extrem.
Alina are mare dreptate cand spune ca blogosfera mamicilor e ceva unic si frumos. Prefer sa citesc despre primele trei lingurite de spanacel ale unui praslea mititel decat bloguletul unui politician!
Invat destul de multe din unele bloguri, rad si ma minunez alaturi de alte mamicute de copiii nostri.
Si despre neinformarea jurnalistului ce sa zic: primul lucru care se invata in facultatea aia pe care probabil nu a frecventat-o e: do-cu-men-ta-re. Sau nu?
Si blogul nostru e dedicat familiei din Romania, prietenilor si… memoriei mele!
Si ce ar vrea domnul jurnalist: sa depunem in lumea asta niste fiinte si sa uitam de ele? Sigur ca poate nu mai sunt prioritare tinuta
(si daca ma imbrac in Chanel si in masina copilul imi varsa laptele pe taior ce fac?), coafura (cand ma dragaleste gaza mea e cel mai tare hair-stylist!) si alte cele! Copilul meu are prioritate!
da, oana, nu neg ca exista exemplare care pur si simplu trec printr-o stergere de memorie dupa ce nasc, dar de la asta pana la a generaliza, domnul are cale lunga… si chiar ca au fost doamne… eu sunt mai din topor si i-am zis Marei ca il bagam cu capul in nisipul ala :)))
ceska, ce te face sa crezi ca omul chiar a facut o facultate? la cate exemplare de genul lui se considera jurnalisti nu ma mai mira nimic… mediocritatea rullz din pacate in media si prostul gust…
omul nu e jurnalist! face stand-up comedy! (asta urla jurnalista de mine, care, in ciuda faptului ca s-a scarbit de munca, inca isi mai apara meseria!) omului i s-a dat sa prezinte o emisiune, atata tot.
bai, asta explica tot. ii urez viata lunga…
crezi ca rade cineva la glumele lui? ca mie mi s-a parut tare balbait, cu un vocabular sarac, pierdut in fata camerei si whatever…
Nu pune la inima, Mircea Badea tipa in gura mare ca blogarii sunt prosti, si acum ara blog!
Deci, ai rabdare, ca si cei care critica o sa-si faca blog, ca sa se exprime ei mai bine-fara diminutive evident:))!
Eu una mi-am facut blog pentru sufletul meu, am serviciul meu si nu puport tricourile sotului !
Am vazut emisiunea aseara, toate cele 20 si ceva de minute. Vreau sa o mai vad o data ca poate nu am fost atenta si nu am prins anumite nuante.
Ce nu am inteles eu din emisiune:
1. cum s-a ajuns de la blogurile de politicieni care vor inflori in preajma campaniei dupa ce au fost lasare de izbeliste la blogurile de mame/mamici;
2. cum au ajuns alti blogeri sa comenteze blogurile politicienilor;
3. cum, in contextul de la punctul 2, mamicilor nu li s-a cerut sa comenteze blogurile unor mamici „celebre” din politica, gen Lavinia Sandru, Raluca Turcanu sau Daciana Sarbu, ci li s-a cerut sa vorbeasca despre blogul propriu si personal?
4. ce sens avea intrebarea de inceput: „esti mama sau mamica?”. Daca m-ar fi intrebat pe mine, jur ca eu nu as fi inteles la ce se refera si l-as fi rugat sa precizeze.
In concluzie: as vrea sa revad emisiunea si apoi sa ma gandesc daca este cazul sa-i scriem domnului in cauza un email in care sa ne exprimam punctul de vedere. Pentru ca mi se s-a parut ca spatiul dedicat blogurilor de mame a fost mic comparativ cu spatiul dedicat blogurilor de politicieni. Pana sa ma dezmeticesc bine, emisiunea s-a terminat si eu am ramas cu o multime de intrebari: Ada povesteste de mafia mamicilor, dar foarte succint ca i-a taiat cuvintele prezentatorul, nu a fost data o adresa de web, etc.