La 37 de saptamani si 0 zile, in urma cu 3 ani si ceva, intr-o vineri inghetata, in loc sa ajung la Burebista la o zi de nastere, sa mananc pulpe de pui la ceaun cu catorfi prajiti si mujdei, am ajuns la ziua de nastere a propriei fiice, care m-a servit cu rahianestezie, perfuzii si alte bunataturi.

Nu sunt foarte superstitioasa, dar sunt curioasa daca actualul locatar va trece de aceasta „bariera”. Mai ales ca se pare ca ce ii transfer eu prin cordon nu prea ii mai ajunge. Cel putin asa a reiesit la ultima echo, de aseara, unde un anumit indice, cunoscut si ca „indicele de rezistivitate pe artera ombilicala” in loc sa scada, a crescut. Si inca a crescut vijelios. Mai mergem azi la pranz la inca un nene sa ne faca o alta echo.

Pentru lamurire, indicele asta ar trebui sa fie sub 0,70 in momentul de fata. Vineri era la 0,73, ceea ce era o valoare la care mai fusese la mine, numai ca aseara a crescut la 0,79. Indicele asta arata viteza sangelui prin artera care pleaca de la placenta si se duce la bebe. Sa-l hraneasca. Cu cat indicele e mai mare, cu atat viteza e mai mica. Adica mai putina mancare pentru bebe. Daca indicele asta continua sa creasca, bebe nu mai mananca deloc. Si aici apare hipoxia. Care stim cu toatele/totii ce e.