Azi dimineata ne-am trezit toti 3 la ora 9.00. Eu am profitat de faptul ca mi-am amanat intalnirile de dimineata si am dormit mai mult decat in alte zile, Chitzi a dormit si ea linistita stiindu-ma cu ea in camera :) iar mami ne-a asteptat cuminte in dormitor. Dimineata frumoasa, jaluzele ridicate, mult soare, desene animate si laptic pentru Chitzi, lapte si vreo 2 postari noi pentru Bogdana, un dus f. lung si apoi niste e-mailuri trimise pentru mine. Nici unul din noi nu ne-am gandit vreo secunda la ce va urma in continuarea zilei (desi Bogdana avea in minte si faptul ca si Chitzi s-a nascut in ziua in care sarcina a implinit 37 saptamani)

Chitzi s-a pregatit sa iasa afara, in parc, la joaca, eu si Bogdana am pornit spre maternitatea Giulesti. Acolo ne astepta doamna doctor pentru o noua serie de investigatii (ecografie) normale in ultimele 2 saptamani premergatoare nasterii. Asa cum stiti deja de la Bogdana aveam niste mici semne de intrebare datorita valorilor crescute ale fluxului pe artera prin care se hranea David.

Am ajuns la spital, am luat-o pe Adriana (doamna doctor) si apoi am mers la ecograful maternitatii. Acolo….surpriza peste surpriza. Fluxul avea valori similare celei de aseara dar lichidul scazuse mult si cordonul era infasurat in jurul gatului! (la ecografia de aseara cordonul era „esarfa”, deci motive de ingrijorare nu f multe). Doctorul Paun (nu stiu daca i-am retinut bine numele)a dat verdictul dupa primele 5 minute…operatia trebuie sa fie facuta repede, azi sau maine. Eu si Bogdana ne uitam unul la celalalt si nu prea ne venea sa credem.
Iesim de la ecograf impreuna cu Adriana, mergem sa analizele obligatorii inainte de nastere, pe drum ne hotaram ca operatia sa fie facuta seara. Apoi mergem sa completam foaia de internare. Eu am iesit afara si am inceput sa dau telefoane. Am lipsit aporximativ 5 minute. Cand m-am intors Adriana imi spune: e ora 12.05, fugi acasa si adu-mi cutia pentru recoltarea celulelor stem, la ora 12.30 eu intru in operatie! Eu buimac, nu spun nimic, o intreb pe Bogdana daca merge cu mine, ea imi spune ca nu si sa aduc si geanta pregatita cu bagajul ei…..

Am „zburat” pur si simplu pana acasa am luat totul si m-am intors la 12.32 min. La intoarcere am mers cu avariile pornite pe contrasens si am trecut de 3 ori pe rosu :). Am prins-o pe Bogdana la lift, i-am dat un pupic si asta a fost.
Apoi a venit si mama Bogdanei si am vrut sa urcam la sala de operatii. Am dat peste un „cerber” foarte nervos si foarte agramat care a incercat sa ne explice ca nu avem voie in spital decat la orele de vizita (14.00-18.00). Eu, bineinteles am inceput sa ii explic (pe un ton f ridicat) ca Bogdana naste si sa faca bine sa se dea la o parte sa trec. Mama Bogdanei s-a strecurat printre noi si a urcat, eu am ramas cu el inca vreo 10 min purtand o discutie stupida. Pana la urma cerberul a plecat eu am luat un halat si am urcat. La sala de operatii una din infirmiere ne-a tinut la curent cu desfasurarea evenimentelor. Mai intai la 13.15 ne-a anuntat ca David este deja sus la salonul noilor nascuti. Am fugit repede acolo si am reusit sa intru. L-am vazut, m-am asigurat ca este bine si am coborat. Dupa aproximativ 1 ora operatia s-a terminat si Bogdana a fost dusa la reanimare. In tot acest timp telefoanele si sms-urile curgeau (eu am apucat sa transmit un sms cu dimensiunile si nota lui David :)). Am intrat la Bogdana, ne-am asigurat ca totul e ok si i-am spus ca David este bine. Am fugit apoi iarasi inapoi la David. Acolo am aflat ca este la terapie intensiva (un lucru normal pentru bebelusii nascuti inainte de termen) si ca ii este monitorizata „adaptarea” la noul mediu. Mai ales respiratia si felul in care plamanii lui sunt pregatiti pentru oxigenare. De aici incolo restul a trecut destul de repede…eu am mai fugit pana acasa (o sa va povestesc maine si reactiile pe care le-a avut Chitzi care a fost incredibil de dulce atunci cand am ajuns: unde este fratiorul meu, azi e ziua lui, ai adus si tort ?:)), apoi de cateva ori la David (poze si discutii cu doctorita Iancu – super atitudine, super doctor, MULTUMIM pentru ajutor!) care a evoluat permanent spre mai bine si in restul timpului langa Bogdana.

La 23.20 am ajuns acasa cu o durere de cap incredibila, cu telefonul aproape descarcat dar linistit si foarte fericit. Mami si David sunt sanatosi si Sambata vor veni acasa! Jurnalul din burtica se apropie de sfarsit, jurnalul lui Bocanila, Chitzi, Mami si Ubi se pregateste pentru start!
Inca odata va multumim tuturor pentru urari si felicitari (Lala multumim pentru anuntul nasterii lui David!) si o revenim curand cu noutati! Toate pozele pe care am reusit sa i le fac azi lui David sunt in acest post.