Am deschis in sfarsit laptopul, dupa mai bine de o saptamana. Ultimele 2 posturi le-am scris de pe telefon. Pacat ca nu pot sa si comentez de pe telefon. Am promis ca dau detalii seara. Numai ca in fiecare seara picam lata dupa ce puneam copilul mic la orizontala. Iar dimineata o luam de la capat. Cum a fost? Ingrozitor de obositor si minunat de frumos! Mai frumos ca oricand! Ultima data cand am stat la Cocor, in vacanta, imi purtam doar mie de grija, si radeam de „aia cu copii”. Mi se pareau tristi, blazati si resemnati. Si imi era groaza ca o sa ajung si eu asa cand oi avea copii. Nimic mai gresit. Am copii, dar in fiecare clipa ma bucur si ma mandresc cu ei. Si stralucesc datorita lor.
Deci, mica vacanta a fost minunata. Drumul in schimb a fost de cosmar. Si asta pentru ca mi l-am petrecut pe bancheta din spate, flancata de doua scaune. Al lui Chiti in stanga si al lui Biluta in dreapta. Am beneficiat de un spatiu cat cotiera de mare. Asta pentru un fund de 62 de kile. Asa se face ca am terminat prin a sta doar cu noada pe bancheta, si cu picioarele intinse pana in dreptul bordului. Si cu schimbatorul de viteze intre ele. Adica asa:
Si ca si cum asta nu a fost indeajuns, dupa ce toata autostrada au marait cand unul cand altul, chiar si dupa ce i-am alimentat pe amandoi, odata cu trecerea pe drumul clasic romanesc (accelereaza-franeaza, curba dreapta-stanga, sat-comuna-sat, etc) au adormit blana. Buba mare a fost ca ei a trebuit sa ii tin capul, pentru ca ii tot cadea, iar lui a trebuit sa ii tin mana ca ii venea soarele pe fata. Adica asa:
Odata ajunsi la hotel, Biluta a fost fresh vreo ora. Iata si o mostra:
Dupa care a adormit la piscina in brate la Ubi:
Chiti s-a balacit:
A luat lectii de inot:
Intre timp Biluta si-a continuat somnul de frumusete:
Final de zi de plaja, cu o stare de oboseala evidenta:
Si un ultim dans, pe muzica de Edith Piaf in interpretarea magistrala a guristei de la restaurantul hotelului:
