Un an de cand plamanii mei respira. Un an de cand sangele meu circula mai curat prin organism. Un an de cand in casa mea nu mai miroase a tutungerie, iar eu nu mai miros ca un sconcs. Un an de cand nu mai intru in fibrilatii ca nu mai am tigari. Un an de cand atunci cand intru intr-un restaurant spun mandra: „La nefumatori”. Un an de cand NU mai fumez.
Nu stiu daca ma voi mai apuca vreodata, sper sa nu. Incerc sa nu ma gandesc asa. Poate ma apuca panica, si ma reapuc. Glumesc. Numai gandul la cum miroase maica-mea dupa ce vine „de la tigara”, si imi trece orice chef sa ma reapuc. Asta nu inseamna ca nu am mai „pufait”. Ce mama naibii sa faci, cand te duci intr-un loc, si absolut toata lumea, cu exceptia lui Ubi fumeaza???? Sa pleci, nu prea e o optiune, doar e prima seara in care iesi si tu dupa „n” luni de stat acasa… Si atunci, mi-am mai aprins cate o tigara. Dar gustul sucks, iar a doua zi uit complet ca am fumat o tigara cu o seara inainte. Sau ce sa faci, cand chiar te simti bine, esti cu o cafea sau un pahar de vin, si simti nevoia sa mai tii ceva in mana, de dragul vremurilor de mult apuse? Iti aprinzi o tigara. Eh, astea au fost momentele in care eu am mai fumat. Sapte la numar. Si de fiecare data, mi s-a adeverit un lucru: fumatul e oribil.
Si asta o spun dupa 13 ani de fumat asiduu. 13 ani in care m-am chinuit sa ma las si nu am reusit. Am fumat cu Chiti in burtica, am fumat cat am alaptat-o, am fumat cand am avut pneumonie si tuseam pana ramaneam fara aer. Am fumat si mi se parea ca nu ma voi lasa niciodata. Plasturi, gume, numarat tigari. M-am lasat de nu stiu cate ori jumate de zi. Cand n-am mai putut, am fumat prima tigara din doua miscari. Acum stau si nu imi imaginez cum de am putut fi atat idioata.
Cineva mi-a spus odata ca ma voi lasa pur si simplu atunci cand voi simti eu ca e momentul sa ma las. Si a avut dreptate. Pentru ca acum un an, intr-o dimineata de duminica, m-am trezit si mi-am zis „Ce-ar fi daca ma las de fumat de azi?” Iar pachetul de tigari plin pe jumatate de langa aragaz, a ramas acolo timp de mai bine de o luna, neatins, pana l-a luat mama. Si de atunci am devenit constienta de MIROS. De mirosul ala pestilential, pe care il are o persoana care fumeaza. Dar pe care persoana respectiva nu il simte. Eh, eu simt un fumator de la o posta, si mi se intoarce stomacul pe dos uneori. Nu stiu cum de m-a suportat Radu in timp ce fumam. Eu nu as fi stat nici doua minute langa mine in locul lui.
PS: Treaba cu ingrasatul e poveste. Depinde cred numai de fiecare, cat de mult se lasa prada deznadejdii si sevrajului.
Sursa imaginii
Felicitari!
Si pe mine ma deranjeaza fumul de tigara si cum duhnesc fumatorii. Culmea, la sotul meu nu m-a deranjat f tare. L-am cunoscut si acceptat ca fumator. Mi-am dorit sa se lase de fumat dupa nasterea gazei, in ultimele 19 luni a fost doar vreo 11 nefumator. Acum iar fumeaza si promite ca in concediul din august sa se lase, iar…. sa-l cred? Cum crezi ca se poate impulsiona cineva sa renunte la fumat? Maica-sa i-a dat odata si 1000DM sa se lase…. s-a lasat pana s-a apucat din nou.
Stiu aia cu o face cand va fi convins etc…..
La multi ani inainte, Bogdana!
Bravo pentru vointa! N-am fost fumatoare niciodata, si nici sotul, mereu am urit fumul de tigara si am simtit cumva compatimire pentru fumatori, ca au un stapin atit de puternic in viata lor. Asa ca am toata admiratia pentru fumatorii care reusesc sa se elibereze de dependenta. Felicitari!
La mine au trecut deja 7 ani de cand nu mai fumez. Si eu am fumat 10 ani ca o disperata, ajunsesem la 2 pachete pe zi iar cand ieseam undeva era jale. Si eu m-am lasat tot dintr-o data. Am plecat la Londra fara sa-mi iau tigari la mine. Si n-am avut incotro ca nu aveam chef sa dau 6 lire pe un pchet la vremea aia. Dupa doua saptamani am trecut si de sevraj si acum ma gandesc ca e cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata,alaturi de copii. Si ii multumesc sotului meu pt asta, el a avut o contributie majora. Fara el n-as fi reusit. In schimb eu m-am ingrasat rau dupa asta.
ce fain de tine :D eu deocamdata n-am reusit decat sa nu mai fumez in camera… si asta e ceva :)) tinand cont ca dormeam ca si cum as fi locuit intr-un club. chiar ma gandeam sa las si muzica la max, daca fumul era tot ala.
da’ cum doamne ai fumat tu cu copil in burtica? asta nu-mi explic, adica as fi bagat mana in foc ca tu n-ai fi facut asa o grozavie :D hai ca e bine, prea te credeam perfecta :)))
hugs si sa nu mai fumezi nici pufaite. ah, si felicitari.
Multi inainte. Eu m-am lasat de 8 ani. Si fumam ca turcu’. Nu m-am ingrasat, nu am poftit la tutunit…insa si acum imi lipsesc gesturile si ritualurile „de la tigare” :-))
La fel ca Andreea – 7 ani!! A inceput sa mi se faca rau cand aprindeam tigara. Asta dupa vreo 8 ani de fumat, din care vreo doi in care ajunsesem la doua pachete in 24 de ore!!! Ingrasatul dupa lasat are doua explicatii posibile – inlocuiesti nicotina cu mancare sau, in cazul femeilor care iau anticonceptionale orale, din cauza de hormoni. Am trecut prin a doua situatie, in doi ani totul a fost la normal.
Sotul meu: fuma din scoala generala. Cand l-am cunoscut i-am spus ca nu exista sa nu poti sa te lasi de fumat. Si am facut un pariu. A fost declicul relatiei noastre – mi-a spus ca o face pentru mine. Si asa a fost. Dupa 28 de ani de fumat, n-a mai pus tigara in gura, cold turkey!! Au trecut cinci ani de atunci! Nici macar un fum. Ca si mine.
El inca mai pofteste, rar de tot, eu deloc, ca si tine, Bogdana, nu mai pot suporta mirosul, mi se intoarce stomacul pe dos, cat ar tutunul de fin.
Thank God!!!
Asa ca – tot inainte!!!
off-topic – ai schimbat look-ul blogului? :)
felicitari Bogdana, sunt mandra de tine!
ceska, pai si de ce s-a mai apucat?
ralu’ si nati, multumesc! felicitarile atea chiar le merit :) si eu ma felicit in fiecare zi care trece, si chiar am ramas surprinsa cand mi-am dat seama cat timp a trecut!
andreea, eu nu am pus nimic pe mine, cel putin din iulie pana la inceputul lui septembrie, cand am ramas insarcinata :)
did, stabileste-ti niste reguli. eu cat de fumatoare am fost la viata mea, nu am fumat niciodata decat in bucatarie, iar la birou am fumat mereu afara. si chiar nu-i inteleg pe aia care fumeaza ca disperatii in birou!!! mi se parea de pe vremea aia un lucru scarbos. acum nici nu mai spun…
cat despre fumatul in sarcina, stiu ca a fost un lucru inconstient si stau si ma intreb si acum daca oare din cauza asta am avut placenta imbatranita, iar chiti greutatea mica la nastere… nu o sa stiu niciodata… dar, nu o sa judec nici o femeie care fumeaza in sarcina, pentru ca stiu cat de greu a fost. asta nu inseamna ca nu pot sa le impartasesc experienta si temerile mele, ca sa stie cu ce m-am confruntat eu
alina, asta da gest frumos din partea lui :) si da, i-am schimbat look-ul :))) mi se parea ca e nevoie de o schimbare, si cum sunt in perioada minimalista l-am „albit” de tot
vine si schimbarea de nume in curand :)
degetica, thanks!
Eu n-am decât 2 ani jumate de când n-am mai fumat, nu ca „veteranele” de mai sus. Şi nu cred că săream de 1 pachet pe zi când m-am lăsat. La mine, totul a stat în motivaţie: voiam să fac un copil şi nu voiam să-l intoxic şi cu fum şi restul „bunătăţilor” din ţigară…
Culmea, şi Răzvan al meu a reuşit să se lase, la vreo 5 luni după mine, adică tot înainte să rămân însărcinată. Şi uite că n-am murit nici unul.
Eu mai făcusem treaba asta o dată. A ţinut atunci 9 luni, adică de la 1 ianuarie până în sesiunea de toamnă… M-am apucat din nou şi am ţinut-o aşa câţiva ani. Mi-a lipsit motivaţia, se pare, care acum e mai puternică decât orice. :o))
Mulţi înainte, Bogdana !
Şi tuturor !
eu nu mai fumez de vreo 6 luni. am mai tras cate una-doua la inceput de sarcina, cand mai ieseam la bere, apoi m-am potolit de tot. nu mi-a fost rau si nici morala nu m-a impins sa nu mai fumez. pur si simplu nu am mai fumat. sper sa nu ma mai apuc, pentru ca uneori mi-e foarte pofta.
bravo, bogdana
bursu, inseamna ca io-s junioara de aici :)
si ma bucur ca la tine a functionat treaba cu motivatia… la mine nu a functionat deloc cand am fost cu chiti… nici remuscarile, nici regretele nu m-au facut sa ma las… de fapt la ea, m-am lasat aproape trei luni, din ziua in care s-a nascut si pana la un moment dat cand mi s-a parut mie ca nu mai pot de dorul tigarilor :(
bravo si s-o tii inainte tot asa!eu nu pot sa ma laud ca am fst vreo fumatoare inraita vreodata (poate cu exceptia anilor de facultate cand m-am si luat de fumat).iar cat am fost insarcinata cu luca, chiar ca n-am mai fumat deloc,ultima din perioada aia fiind in ziua in care am vazut testul de grossese.dar asta nu inseamna ca m-am lasat, nu?!ca practic nu aveam de ce sa ma las.anyway azi fumez raaar de tot, la cate un pahar de vin, cum spui, si nu pot sa spun ca in rest trebuie sa ma abtin, ca chiar nu mi-e pofta.sper sa ma tina, avand in vedere ca barbati-miu tot incerca mai mult fara succes sa se lase:-)
Felicitari, Bogdana, la asta nu ma asteptam, m-ai luat prin surprindere cu afirmatia ca ai fumat vreodata! De aceea iti spun felicitari, apreciez vointa ta!
Nu am fumat niciodata, nu m-a tentat niciodata, dar intr-adevar, mirosul degajat de cineva care fumeaza este rau-rau de tot. Culmea este ca am avut prieten fumator si si acum mirosul de tigara amestecat cu parfum mi se pare sexi.
Ce fain sa citesc atatea povesti de foste fumatoare care au trecut in tabara oamenilor care nu polueaza :)
Bogdana, daca nu te superi, pot sa-ti preiau povestea la mine pe blog? mai am unul antifumat :)
Felicitari Bogdana! Bine ai venit in club!
Eu in februarie am implinit un an de cand m-am lasat (pe bune, ca am mai avut tentative pana atunci, dar nu se pot pune la socoteala. Si considerand ca m-am apucat la 14 ani, aveam aproape 20 de ani de fumat in spate. N-am fumat niciodata mai mult de 2 pachete pe zi, dar retrospectiv, daca ma gandesc, probabil ca fumam cam mult totusi, dar imi placea (de asta mi-a si fost greu sa ma las). Am fumat si gravida cu Robbie, doctorul m-a prevenit de posibile probleme (ca norocul ca deocamdata nu s-a intamplat nimic nici macar greutate mica la nastere, ala a fost subiect de gluma, daca Robbie a avut aproape 4 kile jumatate la nastere, l-am intrebat pe doctor, daca nu eram fumatoare iesea de 6 kile?!!!), dar nu m-am putut lasa. De data asta, m-am lasat la sugestia sotului (care s-a lasat cu o luna inaintea mea, tot dupa multi ani de fumat) care avea grija sa imi aminteaza ca miros ca o scrumiera cand veneam de la tigara si pana la urma, la presiunea gandului ca e cam nashpa sa pupi o scrumiera toata ziua, la sfarsitul lui februarie anul trecut m-am lasat de fumat. Dintr-o data. Si nu mi-a mai trebuit deloc de atunci. De aia spun tuturor, e o chestiune de „timing”, daca timing-ul nu e bun, nu prea ai sanse sa te lasi de fumat. Eu m-am ingrasat putin, dar nu neaparat din cauza fumatului, era si soacra-mea la noi in vizita pentru 6 luni si gatea de milioane, plus deserturile aferente, cred ca alea au contribuit mai mult la kilele in plus, nu am dat vina pe lasatul de fumat niciodata…
Deci, de la cineva care stie unde ai fost si prin ce ai trecut, FELICITARI inca odata!!!
oliviutza, da, poti sa iei, cum sa nu! ma simt magulita :)
simona, la mine a fost pisica rau si mi-am facut griji dupa… norocul lui bilutza a fost ca m-am lasat inainte… asa m-am apucat si eu la 15 ani, dar pana la 18 nu pot sa spun ca am fumat, ca fumam doua trei tigari la cateva zile… tin minte ca le cumparam de la un butic de la cismigiu…. eh, ce vremuri… acum sincer, as mai fuma niste muratti… mai cinci tigari, ramase din austria de la revelion le pastrez pana la revelionul urmator
Eu zic sa le pastrezi pe alea 5 pentru Chitzi si Bilutza pe cand i-o apuca si pe ei patima, sa-i initiezi tu, sa vada ca nu e chiar asa „cool” pe cat se crede…
auzi, dar… asta inseamna ca momentul ALA o ocoleste indaratnic pe mama ta!
cat despre tine, bravo-bravo!
citesc blogul tau de 2 zile ca pe un roman pe care nu-l pot lasa din mana!
felicitari pt viata ta, pt comorile tale, pt ca nu mai fumezi!
daca vreodata te vei gandi sa te reapuci…”apuca-te” inainte de „in sfarsit nefumator”, de allen carr si o sa-ti treaca :)
revin la lectura :)
Bogdana, acum am gasit blogul tau! Felicitari pentru 1 an! Trebuie sa ma mandresc si eu putin, tot un an am implinit, pe 8 septembrie, si e minunat! Nu am sa mai fumez niciodata si stiu asta, poate si pentru ca atunci cand m-am lasat de fumat am facut si site-ul si ma gandesc ca, daca m-as prosti brusc si m-as apuca iar sa fumez… cum sa administrez un site antifumat cu tigara in gura? :)
Iar Madi are dreptate, cartea lui Carr e super, si eu am citit-o si la mine in forum toata lumea o recomanda.