Am revenit de la mare. Odata cu furtuna de ieri, care ne-a urmarit pe toata autostrada, iar apogeul l-am experimentat in Ferentari si Rahova. Eu ma simt de parca a trecut trenul peste mine. Don’soara a racit un pic in stilul caracteristic (adica o zi de muci si stop) si mi-a dat si mie. Si pentru ca nu era indeajuns, ieri, in ultimele ore la piscina am alunecat pe marginea piscinei, si am tras ditamai tranta pe spate, de am crezut ca acolo raman. In alunecarea mea am tras-o si pe don’soara dupa mine, care s-a dus ca bolovanul in fata. Daca nu ar fi avut colacul pe ea, isi facea fata afis pe caldaramul de la piscina. In consecinta, copilul este bine, eu sunt cu creierii zdruncinati, noada rupta in doua, intepenita aproape de tot si de la cele cinci ore petrecute in masina intre cele doua scaune ale copiilor si cu functia respiratorie lipsa. In rest totul e perfect!

Ah, si e foarte fascinant sa simti cum se misca sezlongul cu tine, in timp ce iti alaptezi linistita copilul! Si nu, nu a fost nici un tsunami, desi noi, ca niste parinti grijulii si responsabili am plecat preventiv la piscina. Si iar, pret de cateva minute a cazut reteaua la Vodafone. Ce o sa se intample la un cutrenur mai mare?