Hmmm, ce pot sa spun? Ca cele 5 luni au trecut asa (si aici imaginati-va cum pocnesc eu din degete) ca vantul si ca gandul? Ca uitandu-ma in urma parca ar fi cu noi dintotdeauna? Ca nu mai imi amintesc multe din perioada David in burtica? Sau ca imi amintesc doar cand mai vad cate o poza si atunci ma crucesc de burtoiul meu? Ca facem progrese zi de zi si ca el creste ca Fat Frumos din lacrima? Ca deja 8200 sunt prea mult pentru spatele meu si ca devine pe zi ce trece din ce in ce mai urias? Ca in ciuda burtii rotunde, atunci cand stain fund se duce ca bolovanul in fata si nu in spate?

Neah, va las cu niste poze, pe care vreau sa le postez de mult. E o retrospectiva. Una somnoroasa rau de tot!

Somnul de zi cu zi, inca de la inceput

La o gura de aer proaspat de munte
Intr-o dupa amiaza

Un pui de somn pe o perna pufoasa

Cel mai comod mod de a dormi

Somn si la mami in brate

Tot la mami, saraca mami…
In sfarsit putina variatie, merge si canapeaua
Dar tot tati e cel mai cel
Un pui de somn si pe plaja
Somn la mare continuat in brate la tati

La piscina, tot la tati (mami era la plaja!)


Cand oboseala isi spune cuvantul, locul nu mai conteaza
Concluzia? Tati este cea mai buna locatie de dormit, mami e cea mai buna sursa de mancare, iar Chiti este cea mai buna sursa de divertisment. Dar despre asta intr-o postare viitoare.