Cam asta se aude in coada acestui cuvant in zilele de azi. De ce? Pentru ca se intampla acelasi lucru care se intampla peste tot in lumea asta. Oamenii dau conotatiile pe care le doresc. Asistand la discutiile din ultimul timp care au degenerat in ultimul hal, nu pot decat sa ma simt un pic lezata in amorul meu propriu de feminista de moda veche. De ce? Aveti rabdare sa cititi pana la capat, inainte sa aruncati cu oua in mine.
Mai intai, definitia acestui cuvant :
Feminismul este o doctrină teoretică şi de acţiune care revendică lupta împotriva inegalităţii de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea şi extinderea rolului şi drepturilor sale.
Sursa: Wikipedia
Sunt de moda veche, pentru ca sincer promovez egalitatea in drepturi si sanse a femeii. Ma indoiesc ca toate femeile care s-au luptat de-a lungul anilor pentru libertatile de care ne bucuram noi azi, au avut in gand ca se vor lupta pentru ca noi sa avem dreptul de a avea un comportament de animal de prada. Sau ca au luptat pentru ca noi sa purtam ultra mini si high heels cand avem 200 de kilograme. Nu. Ele au luptat pentru ca noi sa avem libertatea de a alege. De a alege intre un milion de optiuni. De a alege si punct. Feministele adevarate din ziua de azi se lupta pentru a salva de la moarte femei din lumea intreaga. Pentru ca exista inca tari in care simplul fapt de a te naste femeie te condamna din primele secunde de viata. Asta este feminismul.
Ceea ce am vazut eu azi pe bloguri este o bataie de joc. Feminism nu inseamna sa judeci alte femei despre alegerile lor. A fi feminista nu inseamna sa petreci trei ore in fata oglinzii pentru a fi perfecta si sa umbli non stop aranjata chiar si cand te duci sa iei paine. Aia te transforma in Adonis. A fi feminista nu inseamna nici si sa te iei la tranta cu barbatii, in trafic, la meci, la servici, in cariera. Aia inseamna sa fii barbata. A fi feminista nu inseamna sa iti arogi niste drepturi, de a judeca alte femei si de a le improsca cu noroi, doar pentru ca au o parere diferita de a ta. Aia inseamna sa fii ipocrita. Si ca de obicei, mi s-a mai demonstrat inca o data, ca noi, femeile, suntem cea mai nenorocita specie de pe pamantul asta. Pentru ca noi nu stim decat sa dezbinam, sa ne certam, sa ne judecam si sa ne criticam. Pentru ca pentru noi, totul este competitie.
Sa fiu mai slaba decat. Sa fiu mai inteleapta decat. Sa fiu mai fericita decat. Sa fiu mama mai buna decat. Sa produc mai mult decat. Noi nu stim decat sa ne raportam una la alta. Si cand ne raportam nu stim sa tragem invataminte, ci stim sa criticam, sa desfintam, sa minimalizam, sa ridiculizam.
Feminismul este despre unitate. Care noua ne lipseste cu desavarsire. Deci nu suntem feministe. Dar deja stiam asta. Asa ca raman eu, cu feminismul meu prost inteles, sa sper, ca poate candva feministele fervente vor intelege ca nu trebuie decat sa fie femei si sa ajute nu sa critice, iar antifeministele vor intelege ca nu e nimic rau in a fi feminista si a incerca sa iti ajuti consoartele mai putin norocoase.
Feminismul este despre a face lucrurile mai bune. Despre schimbare. In mai bine. Nu din bine in alt bine. Pentru ca binele pentru o mama convinsa nu este acela de a fi femeie de cariera. Deja ea beneficiaza de feminism, pentru ca a obtinut sau s-a nascut cudreptul de a isi alege binele ei. Schimbarea in mai bine este aceea in care femeile castiga drepturi pe care nu le aveau anterior. Despre asta este esenta feminismului.
Presiuni pe femeile din ziua de azi? Care presiuni? Presiunea de a avea un job, de a face bani, de a avea casa, toale Zac Posen si pantofi Manolo? Presiunea de a face unul, doi copii, de a avea grija de ei 24/24, de a curata casa in timp ce ii hranesti de a fi gospodina perfecta? Presiunea de a arata ca Nicoleta Luciu sau Kate Moss? Helaaaaauuuuu!!! Astea sunt doar in mintea fiecareia. Noi punem presiune pe noi insine. Ne raportam vrem nu vrem pana in cele mai mici detalii, fara sa ne dam seama deseori, la absolut orice facut de altcineva. Indiferent ca e vorba de placinta pe care o facea mama candva, sau de blugii purtati de „X” ieri la terasa. Si de aici pana la competitie nu e decat un pas. Si vin eu acum si intreb: pentru asta s-au luptat feministele? Sincer?
Sunt feminista, in aceeasi masura in care sunt femeie, mama, iubita, ecologista, soferita, masteranda, fotografa, fiica, microbista sau shopaholica. Si sunt feminista pentru ca eu cred ca femeie trebuie sa aiba drepturi egale cu ale barbatilor. Peste tot in lume. Atat.
Asa ca, tabere, nu mai transformati feminismul in arma de atac, pentru ca ne dam singure foc la valiza.
Mie feminismul in mediul din ziua de azi si in zonele civilizate (nu vorbim de arabi) mi se pare o metoda de a ne pune singure in inferioritate. Adica ne pozitionam gresit in fata barbatilor: „sunt femeie, nu am suficiente drepturi, ma considerati inferioara etc etc”. Nu avem nevoia de asta, daca vrei sa fii egala trebuie sa te consideri egala si sa te comporti ca atare.
Eu nu vreau sa ma consider egala cu barbatii,pentru ca lupta e inegala.A fost si va fi inegala.Eu sint un om care incearca din rasputeri sa gaseasca o cale mai buna pentru a trai asa cum consider eu ca trebuie,incercand sa evite capcanele de care vorbea Bogdana.Vai de mine,ce greu e…
Ma intereseaza sa imi fac viata cat pot de buna,sa nu imi para rau de zilele care trec,sa imi fac fericiti copiii,sa o fac sa zimbeasca pe mama,sa imi fac sotul sa se simta iubit.
Habar nu am daca sint feminista sau nu.Nici nu ma intereseaza.Nici nu stiu in ce context s-au luptat femeile alea ca noi sa avem niste drepturi.
Sint oameni si oameni.Oameni care nu ma intereseaza,drept urmare ii ignor,oameni cu care rezonez si atunci vreau mai mult de la ei.
Cred ca viata unei femei e suficient de complicata si mai cred ca daca te raportezi prea mult la ceilalti,urma lasata de ei te acopera in cele din urma.
Da,cred in binele pe care poti sa-l faci,cred in mina intinsa cand ai necazuri,cred in puterea femeii de a face lucrurile sa mearga.Cred in puterea femeii de a lua lucrurile de la capat.
Si nici nu vreau sa ma comport ca si cand as fi egala cu barbatii.Nu vreau sa le rapesc un lucru esential pentru ei,puterea.
Dar ce te-a enervat asa rau,Bogdana?Ce s-a intamplat?
of, nu mi-a intrat mesajul……unde e razboiul? ca sa inteleg si eu contextul?
da, draga Bogdana, din pacate societatea actuala, influentata puternic de ideile feministe, pune o presiune enorma pe femeie. Mai pe fatza, mai pe ascuns o femeie este socotita „implinita” doar daca are o slujba „adevarata”, a fi casnica este echivalent cu „te risipesti”, „esti lenesa”, „nu faci nimic in viata”, etc.. Ca sa nu mai spun ca e foarte greu acum ca o familie sa traiasca doar din venitul sotului,ceea ce altadata nu se intampla, fiindca existau mecanisme sociale care faceau posibil ca femeia sa fie casnica si sa-si foloseasca talentele si energia pentru familia si caminul ei, nu pentru un servici epuizant.Ca sa nu mai spun ca iesirea femeii din sfera caminului, orientarea ei spre cariera, etc. este una din cauzele declinului demografic, a destramarii rapide a familiei, si asa mai departe.Personal nu vad feminismul ca pe o solutie pentru nedreptatea sociala, din contra.
De feminism chiar a fost nevoie la vremea la care a fost inventat.
Lucrurile de care pomenesti tu, Bogdana-sorella, nu mai tin insa de feminism, ci de bun-simt, de libertatea de a alege (pentru care da, in principiu, feminismul s-a luptat odinioara).
Feminismul insa a degenerat. Libertatile obtinute au devenit indatoriri si obligatii. Si s-a pierdut, din nou, libertatea de alegere.
Da, ai dreptate, nu feminismul este de vina, ci proasta noastra intelegere a lui.
mda, tarziu de tot mi-am dat seama ca nu am pus si link-urile catre alina, si de fapt catre rox, acolo de unde a pornit tot… iar pe blogul roxanei mi s-a parut cea mai trista manifestare din cate am vazut pana acum… sa vezi o femeie atat de acra si de pornita, mi se pare de-a dreptul patetic
pune linkul ca sunt curioasa!
in sfarsit!
de trei saptamani ma chinui sa postez si eu cava la tine:((((((
ador poza „pentru amkintiri si suflet”, stiu nu are nici o legatura cu postarea dar trebuie sa ma intelegi si pe mine (la cat mi-am dorit sa postez si nu am putut):)))
Cateodata stau si ma intreb „unde naiba vom ajunge ?”
nu vreau sa cred ca exista oameni atat de … nici nu stiu cum sa ii numesc.
chiar sa fi atat de sec si sa traiesti degeaba o viata???
sunt scarbita de infatuati, atotstiutori de nimic incat…
Sa trecem la lucruri mai vesele. Cand mai ajungi cu cei doi ingerasi pe la noi prin parc?
:)))))))))))))
chiar am reusit sa postez.
yupiiiiiiiii.
http://camelcutza.blogspot.com/2009/10/feminismul-si-gospodinele-frustrate.html
scuze de mini-spam,dar e reactia mea la un comentariu care m-a scos din papuci rau