Acum o luna, cand cica mami invata pentru examenul de DSM (Decision support models – este la fel de cah precum suna!):


Si acum trei zile, dupa ce baghetele magice din prima imagine s-au pus serios pe treaba si au metamorfozat cele doua mimoze. O parte din par a migrat catre scalpul lui David, iar o kilogramele lui mami au migrat si ele si s-au depus generos pe burtile celor doi frati.
Cu sanatatea suntem stationari, in sensul ca dupa ce am avut iar o cadere la inceputul saptamanii cu David si ne-am facut iar bagajele pentru spital, ne-am mai revenit. Se pare ca infectia l-a afectat mai puternic decat s-a crezut la inceput, iar recuperarea este mai anevoioasa. Acum cu voia bunului Dumnezeu ne-om face si noi bine mai devreme sau mai tarziu. As prefera mai devreme, dar nu cred ca-i dupa mine. Inca avem momente de ups&downs, inca este greu, multe medicamente, tratamente multe cu aerosoli (de care ne-am saturat si eu si el si Ubi si toti), inca, inca, inca.

Uitandu-ma in urma la tot ce s-a intamplat in ultimele doua luni si jumatate, nu pot sa spun ca vreau decat sanatate de la Mosu. Nimic altceva. Sanatate, sanatate si iar sanatate. Cate o felie pentru fiecare. Una mai mare pentru David. Si pentru Rebecca.

Ah, si o poza pentru Diana, prin care imi exprim dorinta de a detine si-un sling fix, care mi-ar fi tare de ajutor prin casa, mai ales ca de cele mai multe ori David sufera de singuratate, si asta e un mod perfect de a impaca si capra si varza.

Gata! Sa aveti parte de toate cele bune de la Mosu, sa va bucurati de cadouri, de cei dragi si sa intampinati sarbatorile cu usa si inima deschise, bunataturi pe masa si sanatate maxima!