De ce urasc eu iarna – Marele dezghet

Care vine dupa Marele Inghet. Ca el este vedeta acestui post. Pe care puteam la fel de bine sa il numesc Ice age? Sau Ice Factory? Cum vreti. Zilele de gheata s-au cam dus, dar totusi nu pot sa nu povestesc intamplarile noastre din epoca de gheata. Noi stam la ultimul etaj. Primele zile cu temperaturi de Polul Nord au produs la fereastra casei noastre un turture de vreo patru metri lungime, cam 60 de cm in diametru, cantarind dupa spusele celui care l-a dat jos in jur de 100 de kile. Care arata cam asa: Eh, asta a fost doar inceputul. Doua zile si -20 de grade mai tarziu, ne-am trezit cu burlanul acoperit de un strat urias din acelasi material. Numai ca perfida gheata nu s-a mai multumit doar cu burlanul ci a atacat si pervazul si geamurile mele. Iar in contactul cu caldura din casa, s-a transformat in apa, si-a facut drum ea stie pe unde si mi-a facut baltoaca in casa. Geamurile s-au acoperit de tot felul de forme ciudate, care ziua se topeau cat de cat iar la disparitia soarelul inghetau la loc, pervazul s-a pricopsit cu o banchiza de 15 cm de gheata grosime, iar noi cu apa. Joi a fost ziua in care exasperata de cata apa incepuse sa se adune pe terasa, mi-am suflecat mainile, mi-am pus cizmele in picioare, haina muncitoreasca, ochelarii de soare, am deschis geamul, am turnat oale de apa fierbinte, vreo trei kile de sare si m-am apucat constiincioasa cu ciocanelul in stratul de gheata. Cam asa se prezenta situatia in momentul in care m-am apucat de...