by Bogdana Dobre | Feb 23, 2010 | Blog |
Cuvantul de ordine este: muci. Muci multi si galbeni. Nu stiu cum, cine, cand, unde si de ce. Nici nu ma mai intereseaza, ca nu mai are sens acum. Personal simt frustrare, incompetenta (a mea proprie), multi nervi si neputinta. Iar nopti albe, iar chinuri (mai ales ale lui), medicamente, plansete, etc. Tot tacamul. Urati-ne doar sa ne revenim intr-o...
by Bogdana Dobre | Feb 19, 2010 | Blog |
Joia este gura de mea de aer. Locul unde ma duc joia ma poarta intr-o lume in care gandul, mintea si sufletul zboara linistite si neingradite. Locul unde ma eliberez de constrangeri, unde simt ca pot face orice, unde simt ca prind puteri si lucrurile altfel imposibile devin apropiate, reale si palpabile. Toata saptamana astept sa vina ziua de joi. Joia este ziua in care merg la Fotopoetica. Este greu de descris in cuvinte felul in care ma simt acolo, ceea ce invat de la doi oameni minunati si ocazional de la alti oameni minunati (invitatii). Este greu de descris in cuvinte ceea ce vad, aud si simt. De aceea, desi am inceput din octombrie, nu am reusit inca sa vorbesc despre asta. De multe ori am perceput totul ca fiind ceva mult prea intim ca sa impartasesc cu restul lumii. Dupa care m-am simtit extrem de egoista si de infumurata, ceea ce se batea cap in cap cu ce ar fi trebuit sa imi insusesc ca valori de baza la curs. Socul a fost mare. Luni de zile nu am fost in stare sa fac poze fara sa simt cat de insignifianta sunt. Nici acum nu pot sa spun ca situatia e mai roz din acest punct de vedere. Simtul meu autocritic a ajuns la limitele sale maxime iar autocenzura il urmeaza indeaproape. Cu toate astea, simturile mele s-au ascutit. Cand ies pe strada, simt cum ma conectez la pulsul strazii. “Vad” lucruri, am devenit un observator. Simt, vibrez cu ceea ce se intampla in jurul meu. Atat de mult incat de multe ori ma deconectez de la...
by Bogdana Dobre | Feb 17, 2010 | Blog |
A doua serie de dinti s-a soldat duminica pe langa maraiala clasica, cu o greva la supt. Lucru care pe mine mai intai, la ora opt dimineata m-a descumpanit. La al doilea refuz, pe la zece m-a intrigat. Al treilea refuz, la ora 13:00 m-a pus pe ganduri. La ora 19:00 eram deja panicata, ingrijorata si stresata. Copilul cand vedea sanul, intorcea capul cu scarba in directia opusa si incepea sa maraie. Daca mai insistam maraiala se transforma in bazaiala. Atunci, singurul cap limpede al familiei, adica Radu m-a pus la mulgatoare, i-am dat copilului vreo 5 ml cu lingurita dupa care l-am pus la san. Si l-a luat, in sfarsit. Iar mama crizata s-a linistit, copilul s-a hranit si tatal cu capul limpede a dat din cap a „Doamne, ce ti-e cu femeile astea”. Si iata si finalitatea episodului de duminica, un zambet mai mult decat cuceritor si...
by Bogdana Dobre | Feb 17, 2010 | Blog |
Revenim cu alte detalii mai tarziu… Doamne, nu credeam ca o sa imi lipseasca atat!
by Bogdana Dobre | Feb 12, 2010 | Blog |
La cererea telespectatorilor, facuta la cald, la fata locului, singura poza pe care o...
