Doamna C. Este o doamna extraordinara. Profesional vorbind. Cred ca aproape orice femeie din acest oras care a trecut printr-o sarcina a auzit macar o data : „Ar trebui sa te duci la C. sa iti faca un masaj daca ai dureri de spate”. C. nu face doar masaj, face kinetoterapie, lectii Lamaze pentru gravide. Dar e cu adevarat valoroasa nu pentru femeile gravide ci pentru bebelusi. Mai ales pentru bebelusii cu mici probleme la picioare.

Eh, eu de Doamna C. am auzit inca de la sarcina cu Chiti, cand am inceput sa am probleme cu spatele. Doctorita mea imi tot repeta: „Hai sa vorbesc cu C., hai sa vorbesc cu C.”. Scenariul s-a repetat si la sarcina cu David, insa tot nu am ajuns pe mainile faimoasei doamne.

Asta toamna insa, o doamna doctorita care il supraveghea pe David la momentul respectiv, mi-a zis ca neaparat are nevoie de masaj terapeutic, deoarece are tal valg la picioruse. Evident, singura optiune viabila, doamna C. Vorbesc cele doua intre ele, vorbesc si eu cu doamna C., stabilim intalnire. Vine, noi super incantati de ea, David mai putin, pentru ca a tinut-o intr-un urlet de cand a intrat in casa si pana a iesit. Doua zile mai tarziu, ma internez in spital cu el. Doctorii imi recomanda sa nu il mai stresam cu masaj pana nu se face bine cu plamanii. O sun pe doamna C., ii spun, ea extrem de empatica, imi spune: „Nici o problema, cand primiti unda verde de la doctori, sunati-ma si vin fara probleme!”. Lunile trec, se face februarie, primim in sfarsit unda verde pentru masaj.

O sun pe doamna, spun povestea, „Stiti, BD, din partea doamnei…. (doctorita lui David)si a doamnei…. (doctorita mea)… ati fost anul trecut la noi acasa, dupa care… tralalalalala”. Ea, : „Da, va recunosc…. Stiti, nu puteti sa ma sunati maine dimineata ca mi-am uitat agenda la spital si nu stiu care e programul?”. Eu nu comentez nimic, normal ca pot. A doua zi, miercuri, sun din nou. Imi spune ca sa o sun saptamana urmatoare, marti, pentru ca ea doar miercurea vine in zona in care stau eu, si imi poate spune cu o zi inainte la ce ora sa vina.

Martea urmatoare sun. Am sunat de doua ori, nefiind foarte convinsa ca ar trebui sa vina, mai ales ca David tocmai racise si iar faceam aerosoli la greu. Nu a raspuns, iar eu nu am insistat. Mi-am zis ca oricum, ma suna inapoi cand vede apelurile. Nu a sunat. Sun eu, insa o saptamana mai tarziu, tot marti, cu lectia invatata. Doamna raspunde, eu spun iar povestea, doamna imi spune ca nu poate vorbi ca e la un bebelus, eu bagui scuze,si intreb cand sa revin. Ea imi spune ca mai pe seara. Ok, sun mai pe seara. Sun la sapte, sun la opt. Sun la opt jumate, sun la nou de doua ori. Dau mesaj. Iar povestea clasica. Nimic. Sun miercuri dimineata din nou. La nou, la noua jumate, la zece. Nimic. Il sun pe Radu, Radu imi spune ca o suna pe X., prietena cu C., si ca afla el daca s-a intamplat ceva.

O ora mai tarziu, ma suna inapoi si imi zice ca a avut probleme cu copiii si ca de-aia nu a putut vorbi, si ca daca nu ma suna ea sa o sun eu inapoi. Marti (sounds familiar???). Bineinteles pana marti nici un semn.

Marti, 9 martie, sun eu din nou. Intervale diferite. La al treilea apel, ma gandeam sa renunt, insa minune, raspunde. Da poate vorbi, da, stie despre ce e vorba. Da stie ca am sunat-o saptamana trecuta si nu m-a sunat inapoi (!!!) pentru ca (si aici citez) „m-am tot gandit si nici nu stiam ce sa-i spun bietei femei (adica eu!!!)”. Eu foarte calma, ii spun: „Doamna, nu e absolut nici o problema daca nu puteti veni. Inteleg, stiu cat sunteti de cautata, stiu caaveti o agenda super plina. Nu vreau decat un raspuns sincer, daca puteti sau nu ca sa stiu incotro o apuc. Caut alt specialist, ma duc la ortoped. Macar spuneti-mi daca nu puteti. Apreciez cel mai mult sinceritatea.” Doamna C. dupa cateva secunde de gandire zice: Haideti sa vedem, incerc sa vin maine, la 12.” Eu surprinsa, zic Aleluia. A doua zi nu a venit la 12, a venit la 16:00, asta dupa ce a trimis un mesaj in care modifica ora.

Miercurea urmatoare a venit iar la 16:00. Totul ok, in afara faptului ca David a urlat aproape incontinuu de fiecare data, cu toate incercarile noastre de a-i distrage atentia de la ce ii facea doamna. Asta era pe 17 martie.

Pe 24, primesc mesaj pe la pranz un mesaj ca nu poate sa mai vina si ca ramane pentru saptamana viitoare. Vine ziua de 31, se face ora 16:00. Nimic. Ora 16:30, nimic. Nici un semn, sms, telefon, nici picior de doamna C. Ora 17:00. Dau un mesaj, intreband in el daca mai vine cumva pe la noi. Nimic. Jumatate de ora mai tarziu, primesc un mesaj: „Scuze ca nu v-am anuntat, dar nu sunt in Buc!”.

Mai e ceva de comentat?

Doamna C., degeaba mainile sunt de aur, daca (virgula) caracterul lasa de dorit! Iar o agenda plina nu este o scuza pentru o purtare execrabila! Sper doar ca restul cunostintelor mele (se stiu ele care sunt) ai caroro copii beneficiaza de serviciile stimatei doamne sa nu aiba parte de acelasi tratament/comportament, iar rezultatele sa fie vizibile cat mai repede.

Asta a fost povestea doamnei C. Cu C. de la Cerasela.