Povestea unei manute pierdute

Sentimentul de guilt este uneori puternic la mine. Mi se umezesc ochii si multumesc cerului de fiecare data pentru cei doi copii sanatosi ai mei. Ma trezesc uneori speriata ca poate li s-ar putea intampla ceva. Ma gandesc mai departe cum as putea trai, ce as face si imi vine sa innebunesc numai la ideea ca unul dintre ei ar putea avea vreodata o problema de sanatate mai serioasa. Si dupa aia vin in contact cu cazuri, cum este cel al Ioanei, si ma inchin in fata parintilor ei, pentru puterea de care dau dovada, si imi dau seama cat de putin avem nevoie pentru a fi cu adevarat fericiti si multumiti. Iata povestea incredibila si cutremuratoare a unui inger de fetita. Prima intalnire a mamicii cu fetita: „Copilul asta are o problema… Nu are o mana”. Acestea au fost cuvintele medicului neonatolog Toma de la Maternitatea Giulesti. Sec, fara compasiune, fara o pregatire, cat de cat, a mamei pentru cutremuratoarea veste. Ioana Maria s-a nascut fara antebratul si mana dreapta. Mai precis, conform Scrisorii Medicale din data de 15/07/2008, „Agenezia jumatatii distale antebrat si mana dreapta”. Dupa ce ne-am venit in fire, dupa ce am inceput sa acceptam ideea, am cautat sa vedem ce s-a intamplat. Primisem deja o „explicatie avizata” de la acelasi neonatolog, care a concluzionat (pe ce baze?) ca de vina sunt genele noastre: „Toti copiii vostri vor avea malformatia asta, pentru ca se transmite autozomal dominant”. Cuvinte adresate taios, ca o sentinta irevocabila, la doar doua ore dupa nastere, unor parintii socati care nici macar nu intelegeau prea bine ce se intampla. In consecinta,...