Conflictuale

Suntem suma tuturor lucrurilor pe care le-am intreprins vreodata. A tuturor alegerilor facute de-a lungul vietii. In acelasi timp, insa, suntem suma tuturor mostenirilor lasate de ai nostri parinti. A tuturor tarelor, convingerilor, parerilor, fricilor, tabuurilor lor. Unii dintre noi nici macar nu ajung sa realizeze intr-o viata de om cata influenta au aceste lucruri asupra noastra. Altii le vad dar refuza sa le accepte. Sau le ignora. Altii se lupta cu ele. Incearca sa scape cu mai mult sau mai putin succes.   Pentru ca unii parinti nu pot, nu vor sa ne dea drumul. Mai mult, refuza sa accepte anumite realitati, evidente. Refuza sa accepte ca la randul lor, copiii lor au ajuns oameni maturi, care iau decizii, uneori mult mai dificile decat deciziile pe care le-au luat ei la varste asemanatoare, in momente similare.  Refuza sa inteleaga ca acum totul altfel decat era pe vremea lor, ca lucrurile se schimba, evolueaza chiar daca uneori nu in directia cea mai buna. Parintii uita cum era cand au fost ei copii, cum era cand erau ei in locul nostru si parintii se transforma odata cu trecerea timpului in niste copii rasfatati, carora nu li se poate spune nimic, pentru ca imediat le sunt lezate in mod iremediabil sentimentele. Si asa ajung proprii lor copii sa se incarce, de cele mai multe ori negativ, cu lucruri pe care ar vrea sa le spuna, lucruri care le stau pe limba, dar pe care nu le pot spune, pentru ca ranesc. In ochii parintilor devin nerecunoscatori, care nu isi dau seama ca parintii fac totul pentru copii, totul de dragul lor,...