Pe scurt

Suntem bine, insa nu avem timp deloc. Eu m-am reintors partial la treaba, si am un ditamai proiectul frumos de care sa ma ocup. E tare bine, insa as putea compara intoarcerea cu iesirea din hibernare a unei ursoaice. Inca ma simt amortita, ma misc mai greu, conexiunile se fac mai incet, dar nu am de ce sa ma plang, ca este exact ce imi trebuia acum. David a inceput sa isi dea drumul, catinel, catinel, cate opt noua pasi, dupa care plonjeaza in cele mai apropiate brate. Daca nu vrea ceva da din cap cu energie, de zici ca e rocker. De vorbit nimic. Vocifereaza de mama focului, isi arata caracterul de taur din ce in ce mai mult. Chiti a devenit o balerina adevarata, am vazut-o la lectia deschisa pe care a avut-o saptamana trecuta si m-a impresionat. E frumoasa, delicata (desi in restul timpului asta e un epitet care nu o caracterizeaza absolut deloc, fiind chiar baietoasa) si gratioasa. Altfel, isi scoate si ea ori de cate ori are ocazia caracterul de capricorn, fiind cel putin la fel de capoasa ca si David, daca nu si mai si. Cum se joaca David cu o jucarie, instantaneu simte si ea o nevoie acuta sa se joace cu aceeasi jucarie. Drept urmare i-o smulge din mana. Consecintele sunt evidente. Noi ajungem sa ne punem mainile la urechi, atat de mare e nivelul decibelilor. Incercam insa sa „modelam”acest comportament. Sper sa avem si succes. Una peste alta, e distractie mare la noi in casa. Urlete la maxim dar ne-am obisnuit. Asta pe foarte scurt. Am mai zis, timpul nu...