War zone

Copilul mic e in razboi cu noi, cu ideea de somn, cu patul propriu, cu camera, cu canapeaua, cu fotoliul, chiar si cu bratele noastre. Urla noaptea ca apucatul daca nu il iei din pat, urla dupa aia ca de ce l-ai luat din pat, urla ca de ce nu te asezi cu el, dupa care urla ca de ce te-ai asezat. Se freaca, se agita, se intoarce, se frichineste, te loveste cu mainile, te impinge dupa care te trage. E un te iubesc dar te urasc continuu. Sculatul din ora in ora a devenit un obicei, nervii nostri sunt intinsi la maxim, cred ca pot fi folositi la o vioara sau un violoncel. Iar pardalnicul, nenorocitul de dinte care cauzeaza tot acest comportament animalic nocturn al lui David nu mai vrea sa iasa. Gingia este super umflata, rosie, iar pe sub ea se iteste un dinte imens, dar care refuza cu incapatanare sa scoata capul in lume. Si ne terorizeaza pe noi, mintile noastre, somnul nostru si tihna...