Mai timizi, mai tremurati, cand nesiguri, cand alergati, primii pasi hands free au inceput sa devina din ce in ce mai desi in peisajul cotidian al familiei noastre. Spatele trebuie asigurat deocamdata in permanenta, dar lucram si la acest aspect. Drumurile au devenit din ce in ce mai lungi, se iau curbe, se fac schimbari bruste de directie, se ocolesc obstacole, si pe masura ce gradul de dificultate a traseelor creste, parca, parca incepe sa creasca si gradul de siguranta a micutului calator pe propriile picioare. In cazul in care finalitatea este inca departe, sau se departeaza, iar oboseala devine de nesuportat, o tranteala in patru labe si continuarea drumului de-a busilea, sau dupa caz o mica siesta in fund sunt mai mult decat binevenite.
Important e ca progresele sunt vizibile de la zi la zi. Iar curajul creste proportional cu siguranta, dificultatea si experienta personajului in cauza.
foarte tare! :)
dar cate luni,zile are exact? ca sa stim si noi estimativ, cat mai avem de asteptat :)
un an si o luna… dar e lenes :) sora-sa a mers la 10 luni jumate de una singura… important e sa ii lasi pe ei sa decida singuri, nu sa ii fortezi
vai, ce mare e…..pe bune abia acum realizez cum trece timpul, cand vad cat de repede cresc
Bravo! Felicitari! Si David al meu a mers la fix 1 an si 1 luna, dintr-odata, fara ajutor, pana tunci fiind foarte lenes in privinta asta. Cat despre vorbit, nici acum nu zice mare lucru, in afara de mama, tata, apa, caca si are 1 an si 8 luni.
pfu ce departe sunteti. bravos! olga e o lenesa!
Oooooooooooooooohhhhhhhhhhhh, bravoooo David! Merge super. De aici si pana la deplasarile complet fara sustinere nu mai e mult. O saptamana, poate doua.
Eu insa constat ceva: Biluta nu mai e chiar asa de Biluta, right?
e haios foc!!! are mai mult curaj decat Catrina, ea nu vrea decat vreo 3-4 pasi singura, dupa aia se opreste si ori continua de-a busilea, ori cere mana. :)
andreea, inca mai e biluta, chiar daca s-a inaltat la greu in ultima perioada, iar de pus pe el nu prea a mai pus. dar inca detine gropite de grasime la fund, o burtica onorabila, cute multe pe picioare si pe maini, si last but not least, niste falci si o gusa care inca acopera cu strasnicie gatul :))))
si-asa daca ar fi tinut-o cum a tinut-o pana pe la noua luni cu luatul in greutate, acum ati fi vazut mersul de-a rostogolul :)))
alina, si eu care credeam ca don’soara e departe…. el e foarte incantat, si are momente cand iti da peste mana sa nu il tii. si a facut singur (cu mine in spatele lui, of course) un drum cam de 10 metri, doar cu doua scurte sprijiniri de cate un perete. ala a fost maximul realizat pana acum. ti-am zis e foarte incantat si foarte mandru de ce face :)))
Ooooooo,felicitari!
Ce bucurie!Si Haruto a inceput tarziu,la un an si trei luni.A tot mers in 4 labute si nu voia sa renunte la doua cu nici un chip.
Crestem,crestem…
Catrina a inceput sa mearga din greseala si tot din greseala isi ia avant, cand isi ia. Altfel, daca nu are minim o ceva de tinut in mana (poa sa fie si-o carpa), nu se incumeta, se foarte precauta, a cazut de vreo doua ori si nu mai doreste … :).