Vacanta

Cineva a vrut detalii picante, asa ca ma ofer voluntara sa le sharuiesc, ca sunt destule… Prima zi nu a contat in economia vacantei decat prin simplul fapt ca am ajuns la destinatie. Caci nu am mai avut timp decat sa fugim pe culoare pana la restaurant, dupa care repede inapoi si sa adormim copiii. Care copii de fapt au adormit singuri, atat de obositi erau. Calatoria a fost ok, avand in vedere ca Chiti este fana decolare-zbor-aterizare, si o apuca chiuitul atunci cand avionul tureaza motoarele la maxim. Dependenta de adrenalina, ce sa zic, dar asta o stiam deja, ca nu imi aud decat „Oau, mami, accelereaza mai tare ca imi placeeeee” cand mergem cu masina. David s-a comportat acceptabil si rezonabil, desi intre noi fie vorba nici nu avea cum sa se comporte altfel, avand in vedere ca o ora din zbor a stat mufat, asta dupa ce se mai mufase si in aeroport. S-a mai mufat si pe drumul spre hotel, inca vreo juma de ora, s-a mai mufat si la culcare, si pe timpul primei nopti de inca vreo doua -trei ori iar eu a doua zi dimineata aveam niste rani superbe, care nici pana in ziua de azi nu au trecut complet. Am avut „onoarea” sa zburam spre Turkyie impreuna cu Bote, insotit Ernest (filmeaza oare un tradati in dragoste cu Bote???) si de un alai luuuung de fetite cu picioare lungi, si fite pe masura picioarelor. La fel, am avut „ocazia” ca in aeroport sa nimerim odata cu 380 de militari americani, rangeri, imbracati in costume de camuflaj de desert, care faceau o...