Astept aici niste povesti despre intarcatul copiilor, intrucat trebuie sa recunosc fara tragere de inima, ca momentul se apropie, iar eu/noi nu gasim o solutie catusi de putin nedureroasa si acceptabila atat pentru David cat si pentru mine. Mi-e foarte clar ca David nu se va lasa cu una cu doua, urletele de azi noapte cand ne-am incapatanat sa nu ii dam una din cele doua mese de noapte fiind elocvente. Totusi starea mea si nervii mei nu cred ca mai suporta multe nopti similare, si chiar nu vreau sa transform operatiunea in ceva de genul „care pe care”, pentru ca e la mintea cocosului cine va ceda primul intre mine si David.