Intrebare fara raspuns

Spuneam intr-un post anterior, pe 21 iunie, ca inca nu au venit banii de la indemnizatii si alocatii. eh, pana la urma, au venit. Noi eram la Sinaia. Special ne-am intors pe 29, marti, ca sa ma duc sa ii iau. Pentru ca altfel, stiam ca am de umblat si de batut la usi „in Hambarului” cum spune folclorul. Ajung la posta, spun ce vreau si primesc prompt raspunsul. Ea: „Ah, pai doamna, azi veniti? Banii au plecat de ieri dimineata de la prima ora inapoi.” Eu dau in balbaiala, si banuiesc ca fata mea era in consens. Ea: „Pai daca nu ati fost sa ii ridicati… Duceti-va in Hambarului. Daca nu i-ati luat la timp, noi ce sa va facem?” Eu: „Pai stati un pic, azi de 29 iunie. Banii se tin pana la sfarsitul lunii curente si pleaca abia cu data de 1.” Ea: „Ce vorbiti? Avem si noi termenele noastre. NU ne spuneti dumneavoastra cand sa plece banii. Au plecat deja si gata. Nu mai aveti ce sa faceti. Asta e. Sa va fie invatatura de minte” (WTF?????) Eu ii zic ceva de dulce, ca deh, hormonii sunt de nestavilit, si oricum si-o meritase la cum imi vorbise si plec spre masina, ca oricum eram cu copiii dupa noi, iar David nu suporta starea de „stationare” la masina . Ajungem acasa, vedem instiintarea, semn ca femeia cu banii chiar a trecut pe la noi, cat noi am fost plecat la Sinaia. Si aici incepe distractia. Data instiintarii? 25 iunie. Adica vineri. Adica, cu alte cuvinte, banii au venit pe 24 joi, au avizat pe 25 vineri,...

Expozitia la final

A trecut si expozitia. A fost lume multa, s-a ras, s-au mancat covrigi calzi si mere verzi, s-a baut vin de casa, s-a vizionat un inedit „making of” si peste toate s-au admirat fotografiile. Chiti a facut spectacol pe acolo avand o energie incomensurabila si interminabila. Cea mai tanara vizitatoare, in varsta de doua luni si doua zile, Miruna, a analizat totul cu niste ochi curiosi si ne-a uimit cu cumintenia ei. S-a facut observatia ca noi, cursantii suntem prolifici nu numai in fotografie, ci si in familie, nu mai putin de 10 copii nascandu-se pe parcursul ultimului an, si alti nu stiu cati fiind pe drum. A fost frumos si placut. Si mi-ar fi placut sa mai vad macar o fata cunoscuta printre atata lume, in afara de al meu barbat si al meu tata, carora le multumesc din inima ca au venit si m-au sustinut. Asta e, poate data...