David nu inceteaza sa ne surprinda cu cat de multe intelege. Mi se pare incredibil, mai ales ca am cam uitat de pe vremea lui Chiti. Absolut orice ii cerem sa faca, chestii simple, nu complexe, face. Sa ia obiecte, sa le duca cuiva, sa se duca intr-o camera sau alta (inclusiv aici face diferentieri!), sa execute alte mici operatiuni. Mi se pare fantastic, ca o mogaldeata de un an si doua luni stie, intelege si are capacitatea de a filtra atat de multe informatii.

In schimb nu scoate decat „Mmmmmmmm” si iar „mmmmmm”, cu diverse intonatii, de la cerut cu binisorul la aproape urlat. Oricum suntem cu creierii chiselita de la cat „mmmmm” auzim pe minut. Dar am inceput si noi sa ne formam bariere de protectie fonica.

Luni plecam din nou la Sinaia, speram ca de data asta sa ne vedem mai des cu soarele. Eu sunt in continuare ingretosata la maxim, vineri la ultimul examen imi venea sa las totul balta, nu ma mai interesa nici nota nici nimic. Doar sa scap de senzatiile alea cumplite. Simt toate mirosurile posibile si imposibile cu cinci minute inainte sa le simta orice alt om normal, si la intensitati de zeci de ori mai mari.

Chiti dupa cum spuneam intr-un post anterior se face fetita mare. Acum ne-am prins ca are si prieteni imaginari. Ai ei sunt niste ele. Si le cheama, cum altfel, Chiti 2 si Chiti 3. Cultul personalitatii, ce vreti. Deocamdata se inteleg de minune. Ele, cele trei de Chiti.