Ultima oara cand am fost la 2000 nu aveam nici un copil. Acum am urcat cu doi in spinare si unul in burta :). La 2000 nimic schimbat fata de acum sase ani. Poate doar restaurantul, La Ceaunu Crapat, unde au un meniu cel putin ciobanesc. Pastrama in unt de oaie, cum va suna? Mie tare bine!

Zece grade, dar soare, un vant cam puternic si jumatate de vale invaluita intr-un nor pufos.

David a facut cunostinta cu dulaii locali:
Iar Chiti dupa zece metri de urcare s-a dat lesinata. Iar eu la varsta ei (ma rog, cu un an si un pic mai mare), faceam trasee de cate sapte-opt ore prin Bucegi.

Si pentru final o fotografie cu David inainte de marea tunsoare. Care apropos, l-a schimbat enorm. Acum nu mai are parul fin si matasos, ci e aspru. Si nu mai e saten spre brunet, ci e… blond.