La privat ca la stat

Luni dis de dimineata, inainte sa ne asezam la drum spre racoroasa si vesnic innorata Sinaie, am donat niste sange pentru analizele de rutina ale unei gravide aflate in primul trimestru. O tona de Igg-uri si Igm-uri, care au dus factura finala spre 1500 de lei, ceea ce m-a pus pe ganduri, apropos de cata lume isi permite sa faca toate analizele astea de „rutina”. Sapte fiole mai tarziu, ne-am decis sa vizitam si spitalul, recte maternitatea, daca tot eram acolo. Ni s-a facut o mica prezentare, uite acolo sunt rezervele, uite alea-s alea de lux, astea sunt preturile, asta e acvariul (locul unde stau bebelusii) samd. Am ajuns si la problema mea, motivul pentru care sunt dispusa sa le dau 10000 de lei ca sa nasc la ei acolo. Eu vreau la imediat dupa ce nasc sa mi se puna copilul la san. Vreau sa stea langa mine, sa ma simta, nu sa fie pierdut intr-o camera, fara zgomotele cu care se obisnuise timp de noua luni in burta. Vreau alt tratament, din momentul in care vede lumina zilei. Eh, numai ca treaba asta nu se poate. Pentru ca cica, eu trebuie sa stau 24 de ore la ATI post operator. Si ATI asta nu e special pentru lauze ci e la „comun” cu ceilalti din blocul operator. Dupa insistente si explicatii cum ca de-aia vin eu aici si nu mai vreau la Giulesti, mi se promite ca poate in cazul meu, se va face o exceptie exceptionala, astfel incat eu sa pot alapta cand si cum vreau. M-am simtit „ciudata” ca insist atata, avand in vedere ca...