La Urlatoarea

In loc de Babele, am ajuns la Cascada. Senin a fost, dar vantul ne-a consemnat la sol telecabina. Dar nu ne pare rau. Pozele vorbesc de la sine, cred. Men on top. My men. Una din cele trei fragute gasite pe marginea drumului. Chiti trecand peste podete si mormane de noroaie. Incaltamintea nu a iesit invingatoare, dar bujorii din obrajii copilului au meritat acest sacrificiu. Leganarea constanta a avut drept urmare adormirea copilului. Am ajuns la Urlatoare. Neimpresionant. Somnul continua. Ghidusie a la Chiti Fotografie de familie. Jumatatea feminina a familiei. Jumatatea masculina…. …..gasise in sfarsit, un loc de stat. Somnul continua. Cu cat mai imposibila pozitia, cu atat mai odihnitoare. transferul la mama. Somnul continua. tatal si-a stors tricoul de pe el. Mama fura toate razele de soare pe care le gaseste. Trezirea. Privirea „bre, unde sunt?”. Urmata de privirea „da-mi chestia asta jos odata de pe cap!” vizionarea urlatoarei. nu a fost deloc impresionat de fenomen. S-a vazut de fapt din prima poza in care a luat contact cu apa curgatoare si urlatoare. piatra o scurta plimbare si oboseala de dupa si privirea „vreau sa adorm dar nu pot in conditiile...