Da stiu, iar revin cu subiectul ala boring, care nu provoaca nici un fel de reactie si nici nu produce comentarii in subsol. Vroiam doar sa spun despre spectacolul de joi seara, ca a fost o premiera in istoria Salii Palatului. A fost prima oara cand a avut loc un eveniment iar sala a fost inchiriata pe gratis. Iar ministrul educatiei a fost cel care a facut asta posibil, si merita multumirile de rigoare. Si tot ce au trebuit sa faca, a fost sa il roage, si, pac, s-a intamplat. Si nu in cele din urma, lui Mihai Margineanu, ca din cate, am inteles el a fost cel care s-a implicat de la bun inceput si a pus totul la cale. Altfel, tineti-mi pumnii maine dimineata, am sustinerea lucrarii de disertatie in fata unei comisii. In esentan-ar fi mare problema, daca nu as avea o chestie care se numeste in termeni consacrati „frica de a vorbi in public”. So, wish me luck, ca am nevoie. Iar extraverale si similare nu am voie sa iau. Ah, si pentru mamicile actuale sau viitoare, maine seara in IOR este intalnirea Grupului de Sprijin in Alaptare! Mai multe informatii pe site-ul lui Rox, Alapteaza-ma, mami! Voi incerca sa ajung si eu, dar nu promit, mai ales ca, mai mult ca sigur voi fi varza dupa evenimentul mentionat mai sus. Si legat de tema de mai sus, David a ajuns la doar doua mese pe zi, saptamana asta care vine intentionand sa mai renuntam la inca una. Dupa care, peste doua trei saptamani sa aiba loc fenomenul denumit „intarcare”. Deja de bratele mele s-a...

De la spectacol

Aseara am vazut cum daca oamenii au inima, poate iesi ceva fantastic. Dupa cum probabil stiti, aseara a fost concertul caritabil oferit Ioanei. Sau in fine, poate unii nu stiti, dar eu mi-am tot uscat gura pe aici si pe facebook, in speranta ca poate voi aduna si eu ceva persoane acolo. Nu stiu daca am avut vreun succes. Noi am mers impreuna cu nasii lui David si am petrecut una din cele mai placute si minunate seri. Au cantat Trupa veche, Sisu si Ilegal, Gruparea de rezistenta, Margineanu, Chilian, Dan Teodorescu, Mandinga, Miki, Gipsy Casual si multi altii. S-au implicat copiii de la doua orfelinate care au ajutat cum au putut la organizarea evenimentului. A fost emotionant. Le multumim tuturor pentru efort si implicare. Pentru ca a iesit ceva deosebit. Si sper ca data viitoare sa vina si mai multa lume, cu toate ca aseara am fost in jur de doua mii de oameni acolo! Si Ioana sa adune banii necesari manutei. Nu stiu ce sa scriu mai mult, decat ca m-am simtit parte din ceva extraordinar de frumos si ca in acelasi timp am simtit si dezamagire, pentru ca poate, daca am incerca sa facem un mic efort, am fi si mai multi....

A fost sau n-a fost? Mai conteaza?

Sa scriu sau sa nu scriu? Oricum nu se vorbeste despre nimic altceva decat despre asta. De ce? Cum? In ce fel? Sute de intrebari. Discutii sterile, pareri, opinii mai mult, mai putin sau deloc avizate, presupuneri. Ce-ar fi fost daca? De ce oare? Cum a putut? Totul fara sens. Culmea penibilului, din punctul meu de vedere, a fost atinsa de o cucoana, pe Realitatea, care a concluzionat fara drept de apel ca „Sinucigasii nu se sinucid pe holuri sau in capul scarilor ca sa cada si sa isi crape capul”. Hai nu zau, madame? Stii tu mai bine,nu-i asa? Pentru mine copiii sunt responsabilitatea suprema. Din momentul in care am dat viata prima oara, viata mea nu mi-a mai apartinut. E a lor. Le apartine. Eu le apartin in totalitate. Dar asta sunt eu. Asa ca oameni buni, invatati sa acceptati faptul ca o viata asa zis ” glamorous”, o casa pe pamant, o cariera, mii de fanii, un sot iubitor si un copil pe care ti l-ai dorit 15 ani, nu sunt pentru toti motive indeajuns de bune sa continue sa traiasca. Invatati sa acceptati ca suntem diferiti. Si invatati macar acum ca mii si mii de ore de discutii pe tema, nu vor aduce lumina in ceea ce a fost in sufletul ei in acele momente. Acceptati ca singurul lucru care conteaza este ca … nu mai...

Reminder!

Maine este concertul. V-o mai amintiti pe Ioana? Cu siguranta ca da, din moment ce e o prezenta permanenta pe bara din dreapta a blogului meu. Pe 15 Iulie, atunci cand Ioana implineste doi ani, la Sala Palatului, Mihai Margineanu si prietenii sai organizeaza un concert. Evenimentul va incepe la ora 20, intrarea facandu-se in baza unei donatii. Vor concerta urmatorii: Mihai Margineanu Florin Chilian Marius Mihalache Mandinga si Miki Dan Teodorescu Chello Sisu si Bibanu MIXXL Grupul de rezistenta Evenimentul este prezentat de Tania Popa si Mihai Bobonete. Sper ca va veni lumea, sper ca se vor face donatii, si sper ca se va aduna o suma frumusica, suma care o va aduce pe Ioana mai aproape de ceea ce isi doreste cel mai mult pe lumea asta. O mana. Pentru ca in timp ce alti copii de varsta ei isi doresc jucarii sau alte lucruri perfect normale, ea isi doreste o manuta. O manuta cu ajutorul careia sa redevina copilul care ar fi trebuit sa fie din prima zi. Haideti sa o...

La Urlatoarea

In loc de Babele, am ajuns la Cascada. Senin a fost, dar vantul ne-a consemnat la sol telecabina. Dar nu ne pare rau. Pozele vorbesc de la sine, cred. Men on top. My men. Una din cele trei fragute gasite pe marginea drumului. Chiti trecand peste podete si mormane de noroaie. Incaltamintea nu a iesit invingatoare, dar bujorii din obrajii copilului au meritat acest sacrificiu. Leganarea constanta a avut drept urmare adormirea copilului. Am ajuns la Urlatoare. Neimpresionant. Somnul continua. Ghidusie a la Chiti Fotografie de familie. Jumatatea feminina a familiei. Jumatatea masculina…. …..gasise in sfarsit, un loc de stat. Somnul continua. Cu cat mai imposibila pozitia, cu atat mai odihnitoare. transferul la mama. Somnul continua. tatal si-a stors tricoul de pe el. Mama fura toate razele de soare pe care le gaseste. Trezirea. Privirea „bre, unde sunt?”. Urmata de privirea „da-mi chestia asta jos odata de pe cap!” vizionarea urlatoarei. nu a fost deloc impresionat de fenomen. S-a vazut de fapt din prima poza in care a luat contact cu apa curgatoare si urlatoare. piatra o scurta plimbare si oboseala de dupa si privirea „vreau sa adorm dar nu pot in conditiile...