Manifest impotriva ignorantei

Suntem in mijlocul unei saptamani importante. Saptamana Mondiala a Alaptarii. Si de aceea, avand in vedere ca 11 luni la Rebecca + inca aproape 16 luni la David, ma simt destul de in masura sa vorbesc despre alaptare. Cum? Un pic altfel. Nu sunt genul fanatic, nu sunt din nici o tabara, pentru ca nu imi plac extremele. La noi insa, este o mare durere treaba asta cu alaptatul. Nu mai vorbesc aici de ce se intampla prin maternitati nici prin alte parti. Trebuie schimbate mentalitati. Asta se va face destul de greu si va dura. Speranta mea sta in astea din generatia mea, si imediat dupa mine, care deja au adoptat o cultura, aceea a lucrurilor facute cu cap, cu dragoste, temeinic si durabil. Am speranta, ca noi vom schimba incetul cu incetul mentalitatile. Eu sunt una din alea care au fost alaptate o luna. Atat a binevoit mama sa imi dea. Motivele insirate cu mare inocenta de catre ea au fost ca a vrut sa slabeasca (desi pusese 10 kilograme toata sarcina!!!!) si teama ca i se vor lasa sanii. Buuuuuun asa! Bravo mami! Cate dintre voi, mamele actuale sunteti in aceeasi categorie cu mine? Mana sus! Eh, dragele mele, alea care o sa nasteti la un moment dat, sa stiti urmatoarele: Sanii nu vi se vor lasa! Copilul ala nu trage de ei in toate partile. Nu este instrument de tortura contrar anumitor pareri. Nu face decat sa suga. Si o face extrem de delicat, daca sta in poizitia corecta! De slabit slabiti doar alaptand, pentru ca de-aia organismul vostru face depozite de grasime in sarcina....