David a reusit sa transforme orice masa intr-un eveniment cu rasturnari de situatie si finaluri care de care mai neasteptate. Din baietelul care devora fiecare masa, de nu aveam timp indeajuns sa duc lingurita la pahar, sa o umplu si sa ajung inapoi la gura lui, David s-a transformat intr-o mainutica urlatoare si neintelegatoare, care are nevoie de un adevarat show pus in scena si de cel putin inca doi participanti la masa ca sa inghita o amarata de lingurita. Cea mai nefericita victima este iaurtul, care era preferatul sau. Cu restul, mai treaca mearga. Dar la iaurt, parca isi scoate cornele de tauras, isi sigileaza buzele si incepe sa faca exact ca animalutul care ii caracterizeaza zodia. Totul asezonat spre final cu urlete si cu niste lacrimi mari de crocodil. Deja, am ajuns sa ne gandim cu groaza cand se apropie urmatoarea masa si sa rasuflam usurati si epuizati dupa alta masa. Speram sa nu se permanentizeze situatia, si sa nu devina un miorlait din ala care face figuri la orice masa.
Chiti este incredibil de curajoasa, s-a dat cu tiroliana de vreo patru ori, si s-ar mai fi dat, dar am zis ca ii ajunge totusi pentru prima experienta. Altfel, s-a obisnuit sa vina in fiecare dimineata si sa se bage in pat langa mine, noi reusind performanta de a dormi cate patru in acelasi pat. Asteptam nerabdatori sa vedem cum va fi in 5. Vineri noaptea cand a dat cu bum bum si piatra si viitura aia care a luat Sinaia la maturat, a tunat atat de tare incat nu a fost chip sa o facem sa inteleaga ca e doar o cearta intre doi nori mai hrapareti si a trebuit sa dorm cu ea. S-a lipit de mine si m-a intrebat de zeci de ori de ce se cearta norii intre ei si daca in fiecare noapte ploua.
In rest burta creste, acum arat de parca as fi inghitit o minge de baschet, detin o burta rotunda care iese brusc din peisaj. As pune poze, insa as vrea sa am si un cititor de carduri, ca sa le pot descarca. Pe celalalt l-a distrus David intr-una din mesele mentionate mai sus. Cam atat. Suntem la Sinaia, e bine, e soare in sfarsit si avem de gand sa mai stam cat putem de mult.
Hehehe, ce frumos :) Eu ii ofer o pauza Andei cand face figuri la mancare. De fapt, am ajuns sa ii ofer rar mancare; fac mancare pentru mine si mancam impreuna daca vrea ea. Decate ori ii ofer eu sau o intreb la masa: vrei cartof? de exemplu, se simte costransa , se enerveaza. Vezi daca ii dau masele sau daca vrea cumva sa manance singur, au fost doua cauze ale refuzului cu care eu una m-am obisnuit… Scuza-ma ca ma exprim asa alambicat – nici nu stiu ce-a iesit, m-a facut cineva de creieri, incerc sa-mi revin :D
Eu tocmai am revenit de la Poiana Tapului… eram prin zona :D. Piticot nu mai mananca nici el, dar la noi e din cauza caninilor, avem o scuza. Am vazut pozele cu Chiti: jos palaria!!!
ma sperii cu mesele, ca si smaranda e model de mancacioasa, sper sa n-o apuce si pe ea.
multumesc de ideea cu norii certareti, mi-o notez pt mai tarziu Ș)
mai, si noi am avut episoade din astea, dar au trecut de la sine. N-am insistat cu nimic. Pur si simplu, cand nu vrea, nu-i dau, mananc doar eu. Iaurt are perioade cand mananca, perioade cand nu. La fel fructe: zile cand le adora, zile cand se stramba. A avut zile cand s-a hranit doar cu cateva guri de san si zile cand a bagat in el ca spartul. Dar astea sunt extreme. In general stiu cam ce-i place si cand nu merge cu ce vreau eu sa manance, bag ce stiu ca mananca oricum: ou, mancare de legume, supa, branza etc (in general chestii gatite). Cand chiar nu pic pe gusturile lui, ii zic sa mearga la frigider sa-si aleaga ce vrea si, intr-un final, dupa ce scotoceste pe rafturi si ridica de pe oale capacele, de obicei gaseste ceva ce i-ar conveni sa manance.
Ce familie frumoasa!
E o etapa! Nu te ingrijora, am patit la fel cu Anna, care tot asa, a fost o mancacioasa ca bebelus. Cum a sarit un pic de 1 an, gata, mofturi … mama mia, grupa mare!! Au fost cateva luni de cosmar, dar si-a revenit. Acum mananca, mi se pare mie, binisor, nu mai sunt cantitatile alea din bebelusie (sa nici nu te astepti, apetitul se reduce in functie de necesitatile lor, iar ei nu mai cresc asa de mult), dar e pofta si mai ales e diversitatea. In afara de orez, care e no-go-zone, e dispusa sa incerce de toate, iar asta ma bucura mult. Sunt sigura ca si la David e doar o perioada, stai linistita, va trece.
Pupaceli, in special lui Chiti-curajoasa (eh, si ce daca-i e un pic frica de tunete! :)).
ps – si eu tot asa am linistit-o pe Maria cand a inceput sa-i fie frica la furtuni, ca se cearta norii intre ei. :))
si Gh mega mancaciosul a avut aceasta etapa a refuzului, singura solutie e sa astepti sa treaca, mai ales ca nu e vreun slabnog fi-tu, n-o sa pateasca absolut nimic.Nu te mai lupta cu el ca te enervezi de-aiurea, te asigur ca nu o sa moara de foame.
cat despre tunete si fulgere…..si ai mei doua nopti au dormit cu tatal lor de frica, acuma s-au rodat:)