Diseara se va realiza marea intarcare. Mare pentru mine, ca aseara mi-a fost evident ca pentru el este cam totuna, cu sau fara. Plus de asta, m-a muscat atat de puternic dupa ce a adormit la san, ca niciodata tinandu-si falcile inclestate ca niste menghine, incat vrand nevrand mi-a mai transmis un mesaj: „mami, cam ajunge, nu te mai incapatana”. Nici nu l-as mai lasa diseara, nu de alta dar am rani si urme inca vizibile.

Oricum are bratele lui Radu, pe care le prefera la orice ora din zi sau din noapte, treaz sau adormit, asa ca pentru el trecerea va fi neobservabila. Pentru mine in schimb nu mai e chiar asa usor. Dar ma bucur ca trecerea va fi lina si nu ii va fi lui greu.

Un an, trei luni, si treisprezece zile.