Exista totusi un om

Nu am vrut sa scriu acest post. Din foarte multe motive. Unul foarte important este acela ca nu stiu, de fapt nu pot, sa scriu “echilibrat”, pentru publicul larg. De felul meu sunt foarte direct si radical si asta nu cred ca e tocmai ok pentru un “Jurnal din burtica”. Rugamintile Bogdanei, starile si intamplarile ultimelor zile m-au convins, intr-un final. Sunt foarte multe lucruri pe care as vrea sa le spun. In aceste momente sunt foarte trist si poate in egala masura furios. Despre motivele tristetii nu cred, de fapt nu pot sa vorbesc prea mult. Despre furie insa, da. Sunt furios pe sistem, sunt furios pe acesti monstrii (nu oameni) care conduc aceasta tara, sunt furios pe mass media din Romania, sunt furios pe mine pentru ca nu pot face, nu pot schimba mare lucru, pentru ca nu am reusit sa fac aproape nimic in ideea de a schimba ceva din anomarlitatea in care se afla societatea noastra, tara noastra. Astazi am fost in Bucuresti. Unul din lucrurile pe care mi l-am propus sa-l fac a fost acela de a aprinde o lumanare acolo unde s-au stins acei bebelusi. Am ajuns la maternitate in jurul orei 13.30 si m-am indreptat spre micul altar aflat la intrarea principala a maternitatii Giulesti. Am fost de la bun inceput oarecum surprins de multimea de masini (cred ca erau mai mult de 10) ale tuturor televiziunilor importante din Romania. Surpiza a fost mai mare cand am ajuns la micul altar improvizat. Acolo la o distanta de aproximativ 2m se aflau multe, foarte multe aparate de fotografiat si camera de filmat, toate...

Miracole

In 1985, un cutremur de 8,1 pe scara Richter lovea Mexico City, urmat de o replica de 7,5 pe Richter, la nici 24 de ore mai tarziu. 10000 de victime, peste 30000 de raniti si 100000 de oameni ramasi pe strazi. Cteva sute de cladiri au fost transformate in ruine, printre care si doua spitale, cele mai importante din Mexico City: Juarez Hospital si General Hospital. Care e legatura cu maternitatea noastra? Eh, acolo, in Mexic s-a intamplat un miracol. La peste sapte zile de la cutremur, 16 bebelusi nou nascuti au fost descoperiti, vii, si unii dintre ei nevatamati. Doua zile mai tarziu, au mai fost gasiti inca doi, la fel de vii si la General Hospital. Ce s-a intamplat? Cum de au reusit acei nou nascuti sa supravietuiasca timp de 7-9 zile, fara hrana, fara lichide, fara suport medical, unii raniti, printre daramaturi? Au fost subiect de studiu pentru stiinta. La propriu, si singura explicatie gasita, a fost ca in cazuri extreme de supravietuire, ei au capacitatea de a intra intr-o stare asemanatoare hibernarii, conservandu-si energia pentru sustinerea functiilor vitale. Sunt mici, dar au o putere extraordinara. Imi amintesc cum ii vedeam in incubatoare, miscandu-se, dand din manute, din picioruse, unii scancind in somn, gangurind, facand tot ceea ce face un bebelus normal. Nu pot decat sa sper ca vor gasi acea putere pe care au gasit-o acum 25 de ani alti bebelusi, si vor supravietui acestor grele incercari. Noua nu ne ramane decat sa ne rugam, sa avem si noi parte de miracole ca si mexicanii. Si sa ne rugam de asemenea, ca BOR sa treaca...

Scrieti!

Scrieti! Scrieti ca va doare, scrieti ca va revoltati. Scrieti despre durere, furie, deznadejde, neputinta. Chiar daca nu o puteti face, stiu ca un efort mic va arata ca suntem, ca existam si mai mult ca avem niste drepturi. Vom arata ca suntem alaturi ca suntem uniti. Scrieti ca sa fim cititi Poate dupa aceea vom fi si auziti. Si poate dupa aceea se va schimba ceva. Oricare dintre noi puteam fi in locul celor 22 de parinti. De ce sa ajungem sa consideram nasterea copiilor nostri o ruleta...