Nu am vrut sa scriu acest post. Din foarte multe motive. Unul foarte important este acela ca nu stiu, de fapt nu pot, sa scriu “echilibrat”, pentru publicul larg. De felul meu sunt foarte direct si radical si asta nu cred ca e tocmai ok pentru un “Jurnal din burtica”.
Rugamintile Bogdanei, starile si intamplarile ultimelor zile m-au convins, intr-un final.
Sunt foarte multe lucruri pe care as vrea sa le spun. In aceste momente sunt foarte trist si poate in egala masura furios. Despre motivele tristetii nu cred, de fapt nu pot sa vorbesc prea mult. Despre furie insa, da. Sunt furios pe sistem, sunt furios pe acesti monstrii (nu oameni) care conduc aceasta tara, sunt furios pe mass media din Romania, sunt furios pe mine pentru ca nu pot face, nu pot schimba mare lucru, pentru ca nu am reusit sa fac aproape nimic in ideea de a schimba ceva din anomarlitatea in care se afla societatea noastra, tara noastra.
Astazi am fost in Bucuresti. Unul din lucrurile pe care mi l-am propus sa-l fac a fost acela de a aprinde o lumanare acolo unde s-au stins acei bebelusi. Am ajuns la maternitate in jurul orei 13.30 si m-am indreptat spre micul altar aflat la intrarea principala a maternitatii Giulesti. Am fost de la bun inceput oarecum surprins de multimea de masini (cred ca erau mai mult de 10) ale tuturor televiziunilor importante din Romania. Surpiza a fost mai mare cand am ajuns la micul altar improvizat. Acolo la o distanta de aproximativ 2m se aflau multe, foarte multe aparate de fotografiat si camera de filmat, toate fixate pe trepied si indreptate catre zidul maternitatii.
In momentul in care m-am aplecat sa aprind lumanarea in jurul meu au inceput sa zumzaie si sa tacane aparatele de fotografiat si filmat. Initial nu m-a deranjat acest lucru, dar apoi insistenta fotografilor a crescut, s-au apropiat, au schimbat pozitiile… M-am ridicat si i-am rugat respectuos sa nu ma mai fotogrfieze pentru ca nu doresc acest lucru si nu cred ca este tocmai potrivit. Unul din ei mi-a replicat ca isi fac doar meseria. Probabil ca avea dreptate…. Eu am scapat in momentul in care a sosit o alta persoana la locul cu pricina.
Plecand de acolo nu am putut sa nu observ o alta scena. O tanara reporterita, foarte bine machiata si cu o fusta foarte scurta si-a luat pozitia de transmisie de la fata locului, in dreapta zonei in care erau aprinse lumanari, depuse flori, mesaje si jucarii. Un poate si mai tanar cameraman incerca sa o aseze in cadru si ii explica, citez “cea mai buna salata pentru mine este o ceafa de porc, asta ar trebui sa mananci si tu…..” Ceilalti de la celelalte televiziuni urmareau si ei desfarurarea evenimentelor si se amuzau de conversatia celor doi.
Am plecat de acolo gandindu-ma la replica pe care am primit-o atunci cand am cerut sa nu mai fiu fotografiat….asa e, ei isi faceau meseria……pana la urma toate televiziunile si-au facut meseria (era sa scriu din greseala datoria) in ultimele zile. Intreaga mass media din Romania si-a facut meseria in ultimii ani…..de fapt anormalitatea zilelor de acum este strans legata de acest lucru.
Ma opresc aici, despre sistem, despre monstrii din fruntea tarii, despre tragediile de care EI sunt direct raspunzatori am putea discuta foarte mult. Eu incepand de azi mi-am propus sa nu mai discut. O sa incerc doar sa fac lucruri…atat cat pot.
La final un singur lucru:
Multumiri si respect tuturor salvatorilor …pompieri, jandarmi, politisti, medici, angajati ISU, romani, palestinieni, israelieni….respect domnului pompier, OM in primul rand, singurul OM care si-a cerut scuze pentru faptul ca nu a reusit sa salveze toti bebelusii ………!!!
E trist si cutremurator ce s-a intamplat. Dar nu pot sa nu remarc o diferenta intre cum constati si tu ca isi fac unii meseria, cum se vede ca cine e implicat si isi face treaba cu profesionalism si cine doar se face ca munceste.
N-a fost acolo unde ii cerea datoria sa fie macar o asistenta, a intervenit acolo unde jobul ii pune in pericol viata un pompier, un ministru reactioneaza cu totul deplasat, televiziunile sunt un pic prea ocupate cu imaginea si nu cu fondul problemei…
E atat de trist!
Doar ca daca se abandoneaza nu mai e nici o sansa sa terminam cursa si sa predam stafeta copiilor nostri-cei pe care inca ii mai putem strange in brate- intr-o lume ceva mai buna.
cu adevarat trist… dramatic. Din pacate nimeni nu mai poate face nimic pentru copilasii ce au pierit. sa speram ca nu acelasi lucru se poate spune si despre cei ce inca se zbat pentru dreptul la viata care le-a fost amenintat in mod butal si nedrept.
Am vazut marturia cutremuratoare a pompierului salvator… era inca in stare de soc…
pacat ca ne trebuie astfel de incidente pentru ca ministrul sanatatii sa ceara deblocarea catorva mii de posturi din sistem… o jertfa cumplita, mult prea mare …
Conducatorii nostri sunt ceea ce alegem noi. Monstrilor astora noi le-am dat viata. Uitati-va la ei: Cseke se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic, Basescu cu nerusinarea lui tipica pana si in situatia asta, iar OPRESCU e IN VACANTA! SI NU VINE DIN VACANTA!!!
Iar eu stau si ma gandesc: sunt eu nebuna sau cand e vorba de bebelusi de cateva zile arsi de vii poate alta ar trebui sa fie reactia lumii.
Pe mine m-a deranjat foarte tare ce-a facut mass-media cu pompierii si cu Arafat … i-au transformat in subiect siropos de presa, in eroi parca veniti din alta lume ca sa ne salveze … nu neg ca asta ar fi, dar mi se face greata cum vad cum sunt exploatati pentru audiente.
Eu vreau sa-i vad pe toti tacand din gura. E o durere mult prea mare pentru noi ca natie, ne arata cat de fucked up suntem in realitate si vreau sa ne vad pe toti tacand din gura, nu mai suport trancaneala asta fara rost, nu mai suport discutiile stupide despre cine e de vina si cine nu e, toti ziaristii haituindu-i pe saracii parinti ca sa-i intrebe NU cum il cheama pe copilul lor de 1 zi pe care tocmai l-au pierdut si cat de mult si l-au dorit ci DACA DAU IN JUDECATA SPITALUL.
Numai mie mi se pare inuman???
Eu imi cer scuze fata de copii … imi cer scuze ca si eu am contribuit la halul in care a ajuns cacatul asta de natie in care, mititeii sperau sa traiasca frumos.