La jumatate

Weekendul care a trecut a fost primul weekend dupa doi ani si o luna in care timp de 24 de ore copiii au ramas cu bunicii si bona iar noi am fugit la Predeal la nunta unor prieteni. Timp de 24 de ore ne-am simtit ca si cum am fi fost la prima intalnire, am stat strans imbratisati, ne-am tinut de mana si ne-am sorbit din priviri. Am avut parte de o luna de miere concentrata la maxim intr-o singura zi, pe care am savurat-o in fiecare clipa. Am avut norocul de o vreme perfecta de toamna calda si totul a fost perfect. Dimensiunile ideale nu mai sunt ce au fost. Saptamana asta sunt: 93-90-93. In continuare doar 4 kilograme puse, in continuare greturi,  si cand imi e lumea mai draga, dureri de cap. Nou intrate sunt arsurile, ragaielile de noapte si un carcel acum doua dimineti. Bebe loveste din ce in ce mai tare, e mult mai zglobiu si mai activ decat fratele lui, pe care daca va amintiti il poreclisem Bocanila. Eh, asta e Bocanila x2 si nu am implinit inca 20 de saptamani. Chiti are mai bine de o saptamana de gradi. Eu astept cu nerabdare prima sedinta cu parintii, ca sunt tare curioasa ce face ea de fapt acolo. Daca e sa o intrebi, povestea e aceeasi in fiecare zi: „M-am jucat cu copiii, am mancat cu copiii dupa care iar m-am jucat cu copiii”. Clar, nu? Daca o intrebi daca a dormit, raspunsul e invariabil : „Nu am dormit, dar am stat cuminte in pat”. Daca o intrebi de lectii, daca a desenat sau...