Mai jos este articolul unei prietene de a mea, scris pe smartwoman.honews.ro acum aproape o luna, la inceputul lunii septembrie. A zugravit, la momentul respectiv,  cum nu se poate mai bine intreaga atitudine a societatii fata de tragedia de la Giulesti si a anticipat in cel mai realist mod cu putinta reactiile care, in acest moment au inceput sa viruseze iar massmedia romaneasca. E adevarul gol golut. Dar e doar o alta piesa din puzzle-ul bolnav ce se numeste „Romania”.

Timpul trece pe langa noi fara sa-l bagam de seama. Bebelusii de la
maternitatea Giulesti au murit si aceasta informatie nu a fost decat o
scanteie pe prima pagina a stirilor, numai pentru o saptamana. Mult mai
interesant ca eveniment al lunii august a fost sinuciderea unei bolnave
si barfa de joasa speta a diversilor care nu-si pot spala rufele decat
in public. Se pare ca in ziua de azi nu mai este interesant o simpla
moarte ci trebuie sa fie o moarte cu scandal, cu spectacol sa putem sa
spunem “i-ai vazut bai p-aia…”.

In cazul bebelusilor a fost simplu. Parintii nu au rispostat, ba din
contra unii chiar s-au laudat ce ingrijiri extraordinare au primit cat
au fost internati. Cei care au protestat nu au fost auziti – probabil nu
au facut suficient spectacol si apoi… Asistenta era buna, nimic de zis,
muncea peste program, avea grija de multi bebelusi, ajuta si colo si
colo, toata lumea a recunoscut-o drept om bun. Si apoi 10 minute de
lipsa nu inseamna nimic mai ales ca oricum se putea intampla orice.

Doctorii de la spital, oameni buni, extraordinari, unii dintre ei nu
luau nici macar ciubuc. Deci nu se pune sa te iei de ei. Au salvat mii
de vieti. Ca doar nu a stat nimeni sa le numere pe cele pe care le-or fi
pierdut. Directorul serviciului tehnic… un om batran, de atatia ani
angajat… de atatia ani post caldut si bun, bolnav saracul, nu putem sa
ne luam de dansul. Nimeni nu are niciun cuvant impotriva. Deci poate fi
ignorat total.

Directorul spitalului… extraordinar om. Nici nu se cuvine sa vorbim
de dansul. Nici nu se cuvine sa ne intrebam cum putea face fata atator
functii extrem de solicitante cum ar fi: era Director la stat, Sef la
privat plus Doctor care mai trata si pacientii. Un supra om. Probabil ca
acceptase atatea functii din cauza salariilor mici din sistemul
sanitar. Deci Napoleon era mic copil.

Ministrul Sanatatii… el nu stia nimic… de ce sa plece el? El de abia a
venit a zis cu un ranjet ingamfat direct la televizor. El nu a apucat
sa isi faca inca suma de calatorii, bani, avanteje pe post. Mai trebuie
sa il lasati un pic.
Si in final n-a fost decat o priza, daca electricianul ar fi stiut sa o
puna nu se intampla nimic. Si de fapt n-a fost decat soarta caci, dupa
cum toti am putut constata, au fost bebelusi care au scapat miraculos
incendiului iesind de acolo cu 2-3 ore mai devreme. Altii cu cateva
zile. Altii cu cativa ani.

Dar bebelusii acestia 5 nu au avut soarta. N-a fost sa fie. Soarta e
de vina. Deci eu propun sa nu uitam sa chemam un sobor de preoti sa
sfinteasca camera nou renovata, ca sa curete ghinionul si nesansa, sa ne
uitam la televizor cum Ministrul Sanatatii voios taie panglica,
impreuna cu restul care nu au fost partasi la o crima ci salvatori ai
umanitatii.

Sa urmarim in continuare ziarele, televiziunile cu sufletul la gura
cautand linistiti alti morti, alte accidente, alti spalatori de rufe
interne. Poate s-o mai sinucide vreunul? Poate isi mai epileaza vreuna
picioarele in direct. Ah… pe ce canal o fi Botezatu….

Articolul precum si comentariile, aici. Elocvent, nu?