De la Sinaia

Chiti a recidivat din nou azi dimineata. Ieri ne incumetasem sa iesim afara, la o plimbare pe Cumpatu, mai ales ca soare era din plin si caldura asijderea. Ba chiar seara am plusat, facandu-i saracului copil si un dus, nefiind spalata de joia trecuta. Dimineata am inceput-o cu 39,2. Ceea ce ne-a dus la solutia nedorita, adica antibiotic. Altfel, ca de obicei, figuri si fite de diva, energie cat cuprinde si o agitatie maxima pe ea. Eu ma minunez in continuare de cate figuri si fite face si organismul meu, durerile de spate nu numai ca persista dar se si intetesc si se permanentizeaza. Mai nou, m-am trezit ieri cu niste butuci in loc de picioare, amintindu-mi fara nici o placere de picioarele pe care le aveam zilnic in ultimele luni cu David. Am pastrat niste fotografii, pe care cred ca daca le-as posta, as lasa blogul fara cititori. Noptile au inceput sa devina din ce in ce mai albe. Adorm mult dupa ce adorm cei doi cu care impart patul, de trezit ma trezesc din te miri ce si nu mai adorm la loc decat dupa sfortari. Scot niste sunete incredibile pe gura, cel putin zece pe minut, fara intrerupere si fara pauza, timp de cateva ore bune cand sunt in pozitia orizontala si mai nou de cand am dat cu nasul de aerul asta curat de munte, nu numai ca ma infund la greu, dar cum suflu nasul, il suflu si cu firisoare de sange. De la durerile de spate am un mers leganat de rata, incet spre foarte incet, toate miscarile facandu-le cu o lentoare de...