Romanii si fervoarea religioasa

O data pe an, sau dupa caz de mai multe ori pe an, romanii (re)descopera religia, puterea ei salvatoare si pasiunea pentru cele sfinte. Asa se intampla anual de fiecare data cand sunt scoase diverse moaste de ziua respectivilor sfinti. Moastele acelea sunt in fiecare zi in biserica, dar atunci, musai atunci, trebuie tot romanul sa se duca, sa stea la coada, sa se buluceasca, sa se impinga, inghesuie impreuna cu alte cateva zeci de mii. Numai asa efectul este cel scontat, romanul nostru isi indeplineste telul si simte ca i se va indeplini rugaciunea. Numai asa rugaciunea prinde contur si capata valoare in ochii romanului nostru. Si odata cu scoaterea moastelor sfintite se pune in miscare o intreaga industrie, care vinde de la tamaie, carti de rugaciuni, acatiste, matanii pana la flori, busuioc si muzica spirituala. Toate „sfintite”. Ingramadeala atinge apogeul la oala cu sarmale. Si acolo atinge apogeul si degradarea umana la care se pot expune unii din compatriotii nostri, pentru o farfurie, pentru o umplere de moment a stomacului infometat. Si dupa, multumiti si satisfacuti ca au stat cinci-opt ore la o coada ca sa isi atinga scopul, acela de a fi piosi si smeriti pentru o clipa, romanii nostri se intorc la propriile razboaie, limbaje suburbane, la ingroparea caprei vecinului, la barfirea lui x si a lui y, la berica si semintele scuipate pe maidan, la batatorirea pielii nevestei samd. Pana la urmatoarele moaste. Cand ciclul se reia. Textul ar fi fost mult mai acid, dar ceva, ceva m-a oprit. Motivul este ca ieri ne-am nimerit la Sfantul Mina, noi avand alt motiv de a...