Agitatie mare, mare. Mutam si permutam. Schimbam camere, aranjam, amenajam. Balamuc mare la noi prin casa. Estimam ca Mos Niculae o sa ne prinda fiecare in camerele desemnate conform planului initial. In sfarsit, dupa o luna am scapat si de schele, avem peretii blindati cu polistiren si pe cuvant de onoare ca diferenta este u-ri-a-sa! Avem si un nou acoperis, si burlane noi si speram ca episodul de asta iarna sa nu se mai repete prea curand. Deci, iarna poa’ sa vina. Ca de aceasta toamna ne declaram complet satisfacuti. Adica daca ar putea fi toate lunile de toamna cum a fost luna noiembrie ar fi perfect.

Dilemele personale (chiar foarte personale as putea spune) din saptamana asta sunt legate de efectuarea celor trei injectii cu dexametazona si de tot mai apropiatul termen la care trebuie sa iau decizia de a face sau nu odata cu  cezariana si ligaturarea trompelor.

Altfel, David a scapat de ochii umezi, umflati, iritati si curgatori, chiar daca inca mai facem tratament, a inceput sa manance, mai timid dar nu il stresam si nu mai are febra deloc. Iar de final, uram si noi ” La multi ani, Romania!”