Incepand de azi, si pana pe 20, o sa incerc sa fac o retrospectiva, mai mult in imagini a primilor cinci ani de viata ai lui Chiti. Chiti asa cum este ea. Plina de viata, nebunatica, zapacita, desteapta, sagalnica, suparacioasa si capricioasa uneori. Complicata si complexa, uneori expansiva alteori inchisa in ea. Extrem de matura cand vrea si pe masura de copilaroasa tot cand vrea.

2006 a fost anul in care am alaptat-o pana la inceputul lui decembrie. Mi-o amintesc, mica mica, cum statea la san incordata toata, ca un arc, cu pumnii stransi si cu ochii atintiti asupra mea. Nu ii misca, nu clipea. Mi-o amintesc cum in primele doua luni am avut nopti in care eu schimbam vreo trei tricouri iar ea vreo patru body-uri, pentru ca dupa juma de ora de plimbare cu ea in brate, asteptand sa scoata aerul, il scotea cu jeturi de lapte. Dupa doua luni a dormit „ca un prunc”, cate 12-13 ore pe noapte, de am zis ca sunt cea mai norocoasa fiinta de pe lumea asta. Pana la sfarsitul lui septembrie. Dinti=insomnii. Tot ce am dormit pe timpul verii am pierdut in lunile ce aveau sa vina. Din copilul care dormea toata noaptea s-a transformat in copilul care se juca juma de noapte. Iar eu ma prelingeam pe langa patul ei. Si atunci am cedat. Am luat copilul in pat. Si am devenit dependente una de cealalta.

La trei zile. Doar falcutele erau de ea, in rest mai bine nu aratam. 50 de cm si 2400 gr.

 Satisfactie totala, pe la o luna jumate.

 Ca de obicei, adormea cand o imbracam sa ies afara cu ea.

 Prezentam si sunculitele. Pe la vreo trei luni.

 Patru luni, cu o zi inainte sa se opereze mami de urgenta de apendice. Tin minte ca eram ingrozita ca plec de langa ea.

 La terasa, in echipament assorti

 Baaaauuu!

 Ganditoare

 Nemultumita de palarie

 Ghidusa

 Prima ridicare, 14 septembrie 2009

 Fluierici

 Sub dus


Primele ture in jurul patului

 Pozitia „mi-e foame”, „mi-e somn”, „sunt plictisita”, cu aratatorul infipt in cerul gurii.

 Primele strambaturi invatate.

Primul Craciun si primii pasi de una singura.