Raducu creste. Pe burtile noastre. Noaptea o sharuim. Prima jumatate dorm eu, pana la 4-4 jumate. Evident cu cel putin o trezire pentru adaparea pruncului. A doua jumatate o doarme Radu. Fair enough, zic eu. Despre asta o sa discut alta data, pentru ca din cate stiu eu, suntem printre putinii care isi impart atat de democratic treburile. Pe cei mai multi, unii chiar apropiati, i-am auzit cum dupa nasterea copilului, el s-a mutat in alta camera, ca sa poata dormi, ca deh, a doua zi se ducea la servici. Dar alta data pe tema asta.
Ieri am cantarit pachetelul si ne-am bucurat ca a ajuns la 3530 gr. Deci am luat-o in sus. Ce nu ma bucura in schimb e faptul ca buricul ii mai sangereaza, si asta la o saptamana dupa ce i-a cazut bontul, motiv pentru care de doua zile am suspendat operatiunea baita. Spirt si Baneocin la greu.
Si daca Raducu a luat-o in sus, eu am luat-o in jos. Sapte kile date jos, mai avem inca patru ca sa ajung in zona de confort, ca inca nu imi permit sa dau chiar tot jos. Am scos si firele saptamana trecuta, operatia chiar nu mai doare, doar zona este inca amortita. Burta s-a retras si ea in marea ei parte, daca e sa ma iau dupa masuratori, s-a retras de la 107 cm la 79 cm. La 70 ne oprim.
Mi-am revenit si cu sanii, ranile s-au cam inchis in marea lor majoritate, restul fiind mai mult decat suportabile. Singura problema majora e cu greutatea lor, pentru ca au niste dimensiuni uriase. Ca sa va faceti o imagine, daca inainte bustul meu avea cam 83 de cm, acum am 99 cm. 99 cu care nu ma impac deloc, si daca cineva are ganduri de invidie, sa se gandeasca de doua ori. Pentru ca nu pot nici macar sa imi ridic mainile deasupra capului. Asa ca astept cu nerabdare sa revin la bustul meu delicat.
Chiti si cu David debordeaza de energie, si au ajuns sa adoarma seara dupa ora 11. Totusi, serile, dupa bai si dusuri sunt cele mai placute, mai ales ca eu stau pe fotoliu, hranind cupilul, iar copiii stau pe canapea, impreuna cu Radu si se uita la un film sau pe vreo carte. E atata liniste (cu toate ca e o galagie de nedescris) si e atat de bine, cum nu mi-am putut imagina vreodata.
Am mai zis ca e bine in cinci?
si eu le impart democratic, cand am cu cine :)) dar tinand cont ca de exemplu luna asta adelin a fost plecat 2 saptamani, iar acum tocmai a plecat la cairo, adesea le impart intre mine si mine….
azi dimi am vazut o transmisie de la adelin, si ma gandeam la tine… cred ca iti e greu..
Si noi am fost cinci acasa ;-)
Ce frumos trebuie sa fie la voi acolo!Ma bucur ca sunteti bine.Cat despre greutate, a ta adica , esti o norocoasa, zau!Asta cu dormitul tatalui in alta camera mi se pare neimplicare si lipsa de respect fata de sotia ta, care mai cu seama atunci cnd naste are nevoie de sprijin si odihna.Ma rog , pana la urma fiecare familie cu ale ei.Si la noi sarcinile se impart in fiecare seara, frateste.Pup.
eu ma numar printre „norocoase” impartim totul democratic si tare bine e. :)
Felicitari pentru dimensiunile pachetelului dar si pentru ale mesagerului – purtator. ;) Zau ca va invidiez. In cel mai frumos mod posibil, dar o fac.
Am pornit la drum cu gandul ca vrem si noi in 5 si zau ca privindu-va, visele mi-o iau razna si nu mai am rabdare! :D Dimensiunile tale sunt de vis… din pacate nici in vise nu le pot lua ca target. :( Am scapat rau kilogramele de sub control la prima sarcina si ca sa remediez situatia imi trebuie timp – muuuulllt timp. :(
Imi pare tare bine ca ai reusit sa mai scapi de rani si ca bibi este un mancacios. Eu sunt hotarata ca la bb no2 sa merg la LLL-uri incepand cu luna a 6/7-a si sa apelez si la serviciile unui consultant in alaptare. Asta cred ca este cel mai mare regret in ceea ce priveste cresterea Mariei….
Si eu sunt o norocoasa, desi nu atat de norocoasa pe cat mi-as dori. Dar poate cer eu prea mult, femeile vor intotdeauna mai mult si mai mult, nu-i asa? :)
Si la noi se impart democratic treburile si cumva, eu le iau pe cele calificate, iar Printzul Consort pe cele necalificate: spalat vase, tocat zarzavaturi, facut fetitei baie, etc.
Trecerea sotului in alt dormitor mi se pare trista si periculoasa. Trista pentru ca nu-i ofera nici un ajutor sarmanei sotii si mame care tocmai a nascut, e cu hormonii vraiste, cu oboseala la fel si periculoasa ca asa se duce tandretea, iubirea, tinutul in brate sau de mana peste noapte. Si te trezesti intr-o zi ca… dar asta-i alta poveste.
Ma bucur pentru tine si pentru Bibi (frumos nume i-ati gasit) si felicitari pentru tonusul minunat. Tot inainte!
Felicitari, Bogdana, sunteti „glojavi”! Si, ca sa rup eu lantul, eu sunt din aia care stie a se umbla singura, mainly. Sotu-meu a facut o singura data un biberon cu lapte, acum 2 saptamani (la 22 de luni ale copilului :-)), habar n-are sa-i dea sa manance, ar vrea sa doarma cu el pe burta, dar sfarseste prin a dormi singur pe canapeaua de la birou. Pe scurt, e modelul care ar primi o gramada scutece folosite pe spinare :-). Da’ eu nu (mai) am probleme si-mi dau seama ca, asa cum eu nu voi fi niciodata in stare sa muncesc 18 ore pe zi ani in sir, el nu va reusi sa fie tatal pe jumatate mama. Nu e dotat pentru asta si nici n-are rost sa incercam sa-l facem.
In schimb, din dormitor fuge numai cand pune ceasul la ore mici, sau cand e racit, iar dormitul „bourton-la-bourton” l-a cucerit de cand si-a dat seama ca bebe are acest hobby.
Citind posturi de-asta imi vine si mai mult pofta sa fac copii. Doar ca la mine nu e atata liniste.