La inceput cand am citit prima data m-am infiorat. Nu mi-a venit sa cred, ca niste oameni pot scrie asta cu atata detasare, daramite niste MAME. Asa zise mame. Ca astea nu sunt mame, nici macar animale. Dupa, i-am dat si lui Radu sa citeasca. Care Radu nu a putut avea o reactie. Pentru ca, da, prima reactie este sa nu ai nici o reactie. Pentru ca mintea ta de om normal, de mama de tata nu poate sa conceapa cum cineva si-ar face plan de bataie a copilului, pentru a-l educa.

Dupa asta, am stat si m-am tot gandit ca in urma ultimelor posturi mai combative din care am iesit nu sifonata, ci afectata ca si psihic, nu are sens sa mai scriu si eu despre neanderthalienele care se considera si bune crestine printre altele (de fapt sunt evangheliste) si care isi planifica bataile copiilor lor cu sange rece. Mai ales ca articolul era destul de vechi, avand deja aproape doi ani de cand bantuia prin virtual.

Totusi, primul semn de alarma mi l-a dat o prietena buna, care, impreuna cu alte mame, responsabile si terifiate de textul cu pricina, nu au stat cu mainile in san, ci au facut plangeri peste plangeri peste tot pe unde au putut. La politie, la Protectia copilului samd. Pentru ca, da, doamnelor care si-au varsat laturile despre batai pe site-ul ala le-ar sta bine undeva dupa niste gratii iar cine le-ar inchide ar face bine sa arunce cheia intr-o fantana adanca de tot.

Intre timp, nemernicele au realizat ca pot avea probleme cu ce mizerii au scris, asa ca au sters postul. Va dau un link, din cache, care inca mai merge. Asta ca sa facem analiza pe text, si eventual sa mai facem si noi niste plangeri. Si ca sa va oripilati si voi, ca mie mi-a ajuns.

Linkul din cache e asta: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache%3AyViPFupQQRsJ%3Amamicile.wordpress.com%2F2009%2F01%2F12%2Freguli-fundamentale-de-folosire-a-pedepsei-corporale%2F+reguli+pedepse+corporale&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro

Au mai scris despre asta: Andra, Ayandari si Oana aka Shmeny .

Va atasez si niste print-screenuri, asta ca sa fie totul in regula, dupa care va bag tot textul in cazul in care nu mai e disponibil nici linkul pe care l-am dat. Sper sa aveti rabdare si putere sa cititi tot.

 

 

 

 

Astea sunt primele imagini, nu am avut rabdare sa fac poze la tot. Iaca si textul:

« BINECUVANTARI 2009

Reteta multumirii »

“Reguli fundamentale” de folosire
a pedepsei corporale

ianuarie 12, 2009 de Cristy

“Bataile usoare pot incepe in jurul
de 15-18 luni. Trebuie sa fie rare, putin dureroase si rezervate doar cazurilor
clare de sfidare, nu greselilor copilaresti. Daca autoritatea apasa prea greu
asupra copilului in aceasta perioada, el isi va suprima
orice dorinta de a cerceta mediul inconjurator, lucru care poate avea
consecinte negative. Copilul trebuie invatat sa asculte si sa se supuna
autoritatii parintesti, dar acest obiectiv nu poate fi realizat peste noapte.

Aplicarea bataii trebuie facuta cu
un obiect neutru: un bat sau o curea, dar niciodata cu mana. Intotdeauna am
crezut ca mana parintelui trebuie considerata ca un semn al dragostei
si nu instrument punitiv. Mai mult, daca copilul este des palmuit cand nu
se asteapta sa fie lovit, va tremura ori de cate ori parintele va ridica mana
sa se frece pe obraz. Si apoi bineinteles, o palma peste fata poate afecta
anatomia ei, deplasand nasul sau daunand urechii sau maxilarului Daca bataia
este aplicata cu un bat, la locul potrivit pentru acest scop, atunci copilul nu
se va mai teme de pedepse
neasteptate pentru cauze minore. (Aceasta regula are si exceptii referitoare la
lovirea usoara peste deget sau a palmii atunci cand copilul este mereu tentant
sa puna mana pe ceva fierbinte.)

Trebuie oare ca bataia sa provoace
durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri
de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte
benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea”
lui. Doua sau trei lovituri usoare aplicate acolo unde trebuie, reusesc sa
transmita mesajul, “Trebuie sa ma asculti!” In sfarsit, este necesara aplicarea
pedepsei imediat dupa savarsirea greselii, daca nu, atunci ea nu se mai
aplica deloc. Memoria unui copil mic nu este suficient dezvoltata pentru a
retine o fapta gresita pe care a savarsit-o cu zece minute in urma. Apoi, cand
pedeapsa a fost executata si lacrimile au incetat, copilul trebuie luat in
brate si reasigurat de dragostea parinteasca. Lasati copiii sa vi se arunce in
brate. Imbratisati-i cu toata dragostea. Faceti-i sa simta siguranta pe care o
gasesc numai in bratele dumneavoastra. Leganati-i cu blandete. Spuneti
copilului cat de mult il iubiti si cat este de important sa nu isi supere
“mamica”. Acest moment trebuie sa fie cel mai important eveniment al zilei.
Pentru familia crestina este extrem de important sa se faca o rugaciune
impreuna in care sa se admita in fata lui Dumnezeu ca toti am pacatuit si ca
nimeni nu este perfect. Iertarea divina este o experienta extraordinara, chiar
si pentru copii.”

“Cresterea copiiilor” – James Dobson

Postat in copii, disciplina,
educatie,
parinti,
viata
| Etichetat copii, disciplina,
educatie,
parinti
| 69 comentarii

Like

Be the first to like this post.

69
Răspunsuri

1. pe ianuarie 12, 2009 la 9:21 pm Mariutza

Aveti
un blog foarte frumos si interesant, il citesc cu multa atentie intrucat am si
eu copii mici. Sa fiu sincera eu nu sunt de acord cu pedeapsa corporala;
oridecateori copilul meu greseste il inchid intr-o camera (aceeasi tot timpul)
si il las sa iasa de acolo doar cand a inteles ce a gresit. Atunci vorbim si
apoi ne iertam. Evident ca uita, dar prin exercitiu repetat invata. Ce-i drept
vorbesc din perspectiva copilului mai mare care e tare cuminte si ascultator; o
sa mai revin cand cel mic va creste mai mare – caci el e tare neastamparat si
incapatanat. Probabil ca pana la urma – cea mai buna metoda e cea care se
potriveste pentru copilul respectiv. Dar ultima parte a articolului m-a uns la
suflet.

2. pe ianuarie 13, 2009 la 11:42 am Cristy

Ne
bucuram sa te cunoastem Mariutza! Multumim de
aprecieri.

3. pe ianuarie 14, 2009 la 7:53 am Cristy

Mariutza,
Ma gandeam de dimineata la ce ai scris. Nici eu nu aplic pedeapsa corporala din
prima, acum, ca au mai crescut. Stefan are 6 ani si jumatate, iar Mihai
implineste 4 ani in februarie. La nici unul dintre ei nu functioneaza “statul
in camera lui”. Pentru Stefan ar fi o trauma, ar tremura de frica, iar Mihai
abia ca s-ar juca in voie – lui ii place sa se joace singur. Cat au fost
micuti, si-au luat bataita la vreme… sau pe aproape. Chiar si
acum raman uimita ce efect are asupra lor “bataia”! Zilele trecute Mihaita era
plangacios si neascultator: nu vroia sa isi stranga jucariile. Am incercat sa-l
conving ca trebuie sa faca asta, nici un rezultat! Ba mai mult, situatia se
inrautatea din ce in ce mai tare. L-am avertizat ca va primi bataie daca alege
sa fie neascultator si pentru ca asta a ales, asta a primit! Doar o atingere
(pe care sa o simta)cu spatula la fundulet. A plans foarte tare, mai mult de
nervi si a plecat la el in dormitor. In cateva minute, nu cred ca au fost nici
5 minute, i-am auzit vocea vesela: “Mami sa stii ca m-am linistiiiit. Strang
jucariile acum.” M-am gandit atunci: nu era mai bine sa-i dau una la fundulet
mai devreme? Se calma imediat.

4. pe ianuarie 14, 2009 la 5:35 pm Mariutza

Da,
copiii mei sunt inca mici, 3 ani si jumatate si 1 an si jumatate. Insa, in
final cred ca gasim pedeapsa adecvata copilului. Eu cand am tipat o data la el
intr-un moment in care si el tipa de nu mai auzeam bine – mi-a parut rau multa
vreme. Insa nu il inchid in camera lui ca stiu ca se joaca, il inchid in baie –
acuma am ajuns in faza in care ne asezam amandoi la masa din bucatarie si
discutam problema. Sotul meu evident e de alta parere si de multe ori ne certam
din cauza asta. Hmm….si intr-o zi chiar copilul ii spune sotului cand l-a vazut
suparat “tata, uite ce trebuie sa faci – iti ceri iertare, mama te iarta, uita
si apoi totul e la fel ca inainte”. Am ramas perplex … amandoi. Insa el e tare
cuminte si foaaaarte rar se intampla sa nu faca ceva. Cel mic, in schimb, e la
extrema cealalta – nu stiu daca toate metodele mele de a discuta problema o sa
fie suficiente. Si la urma urmei, poate ca putina bataie ii modeleaza doar; eu
am luat bataie in copilarie si nu sunt asa de marcata dar am stiut de frica lui
tata pana tarziu…

5. pe ianuarie 15, 2009 la 11:08 am claudia

Nu
stiu cum sa zic, referitor la articol, am tot auzit ca e o buna metoda de a-ti
educa copilul bataia. Oare? Poate la altii functioneaza, dar eu nu sunt de
acord cu ea in nici un fel fie ea cum o fii, cu mana sau cu batul e tot aia. Mi
se pare cea mai neadecvata pedeapsa, scuze Cris, dar asta e parerea mea. Nu am
fost niciodata de acord cu ea indiferent de situatie. Nu e vorba ca Sara e prea
mica si ca nu e cazul. Am lucrat si cu altii copii care intr-adevar iti faceau
peri albi, dar nu puteam sa ii ating deloc, chiar dc nu erau ai mei, mi se pare
absurd. Cand eram mica am fost batuta in toate felurile si modalitatile, m-a
marcat asa de tare incat nu pot sa accept bataia nici macar “atingere”, cum se
numeste uneori. Pt mine prin atingeri intelegeam dragostea, si iti dai seama
prin bataie cum am inteles-o. Nu sunt de acord cu nici macar putina
bataita.Cred ca se pot rezolva lucrurile si fara putina bataita.

6. pe ianuarie 15, 2009 la 1:50 pm Cristy

Clau,

Inteleg
ce spui tu. Cred ca e o mare greseala pedeapsa cu bataia oricand si oricum si
mai ales pentru un copil care are ca si limbaj de dragoste, atingerea fizica.
Eu nu am fost batuta cand am fost mica, am fost cuminte si ascultatoare Asta a fost
structura mea. In schimb fratele meu manca bataia pe paine (o si merita la cate
trasnai facea!), insa, nu l-am auzit sa spuna vreodata ca a ramas marcat de
bataia pe care a luat-o….
Eu am niste versete in minte cand ma gandesc la bataia aplicata copiilor, NU
biciuirea lor. Dar fiecare mamica stie ce e mai bun pentru copilul ei.

“Nu
cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”
Prov 23:1314
“Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face
ruşine mamei sale.” Prov. 29:15

7. pe ianuarie 15, 2009 la 3:31 pm claudia

nu
stiu care e traducerea in original, dar cei care au zis acest lucru erau si ei
oameni, cu greselile lor. Asta au zis-o din punctul lor de vedere, cum si James
Dobson, care il respect a zis la fel, din punctul lui de vedere si din
experienta personala. Fiecare isi alege modul cum isi educa copii. Nu sunt
impotriva celor care adopta cum trebuie aceasta masura, spun ca din punctul meu
de vedere nu sunt de acord. Domnul Isus nu spune nicaieri de bataie…
Depinde si de copil, cat de sensibil este, dar in majoritatea cazurilor in care
copii au mancat bataie, au fost afectati. Zic asta din cunostintele mele. Sper
ca nu te-ai suparat pe mine.

Am
vazut oameni care erau prea nervosi datorita problemelor si cand copilul gresea
isi varsau supararea si nervii pe ei, si nu mai conta atunci cum loveau
copilul. Asta chiar doare, pt copil!

8. pe ianuarie 15, 2009 la 5:55 pm Cristy

Clau,
nu sunt suparata deloc pe tine. Ma bucur ca esti deschisa si iti spui parerea
altfel blogul nu isi are rostul!

9. pe ianuarie 15, 2009 la 6:34 pm Mariutza

Sper
sa nu fi creat discutii neplacute cu parerile mele. Insa asa cum spunea Cristy
in ultimul post, cred ca e fain sa ne spunem cati mai multe parerea – caci asa
mai aflam unele de altele, ne mai inspiram. Insa cum ne pedepsim copiii ramane
absolut la latitudinea fiecarei mame – depinde de caracterul ei si de
caracterul copilului.

10. pe ianuarie 15, 2009 la 7:16 pm Cristy

Mariutza,
asta e
ideea!

11. pe ianuarie 16, 2009 la 10:46 am claudia

Eu
sunt mereu deschisa:))

12. pe mai 3, 2009 la 2:17 pm andreia

parerea
mea e ca copii cind gresesc trebue sa iti primeasca ce merita nu sa fie crutati
ca is mici sensibili sa stie de frica si eu am fost educat in asa fel si nu am
ramas marcat desi primeam batai destul de tari cind greseam da greseala aia o
ocoleam

13. pe mai 3, 2009 la 8:31 pm Cristy

Buna,
Andreia! asa cum am
scris mai sus, cred ca bataia isi are rostul ei, bineinteles aplicata cu
intelepciune.

14. pe iunie 13, 2009 la 10:50 pm andreia

ai
dreptate cristy si eu am un copil de 8 ani si lam educat asa cum ai zis tu si
asa cum am fost si eu educat cind greseste ii e esplicat ce a gresit dar iti
primeste si loviturile cu nuiaua peste fundu gol in asa masura incit sa le
simta dar si sa nu il dora prea rau

15. pe august 27, 2009 la 3:13 pm adiia

Bataia
e cea mai mare greseala oameni buni!!! Daca va iubiti cu adevarat copiii nu ii
bateti.Iar daca nu stiti sa ii educati altfel, nu ii faceti!!!Indiferent cu ce
o aplici,cum o aplici si cate vorbe mieroase si imbratisari ii dai dup-aia
undeva in sufletelul lui va ramane o rana pt toata viata.
Eu am fost batuta cand eram mica.Apoi timp de 10 ani nu am mai fost batuta.Si
am fost batuta din nou tot de catre mama caci numai ea ma batea, la varsta de
20 de ani acum cateva saptamani.Nu stiu cat m-au marcat bataile din copilarie
din care nu imi amintesc prea exact desi stiu k au fost, ca dureau si ca odata
mi-a curs sange de la buza, dar aceasta de cand is mare pur si simplu ma doare
asa de tare:((((((((((((((Imi bate inima tare de fiecare data cand tipa mama,
ideea e nu ca mi-a lasat vanatai sau ceva nush daca a dat tare, dar era asa de
orbita de furie ca am crezut ca o sa ma omoare.Am fugit de acasa in ziua aia in
haine si slapi de casa ca sa scap caci credeam k o sa ma omoare.Dupa cum vedeti
am 20 de ani, dar plang ca un copil cand e vb de bataie si nush cum puteti sa
va treaca macar o secunda prin minte ca ar fi buna.
Cea mai mare teama a mea e ca daca as avea copii sa nu ajung sa ii bat.Daca
i-as bate as simti k mi-am ratat viata, k am facut ceea ce urasc cel mai
mult.Decat sa am copii si sa ii bat prefer sa nu am niciodata copii.
Oameni buni ganditi-va de 1000 de ori inainte de a bate copilul.Vorbiti frumos
cu el, gasiti orice alta cale.Va rog eu.NU ii lasati sa treaca prin ce am
trecut eu.
Cunosc copii, adica acum adulti care au fost copii cuminti, unii batuti altii
nu.Si va spun eu ca cei care au fost batuti au tot felul de probleme cu ei
insisi sau in relatiile cu oamenii,iar cei care nu au fost batuti au fost unii
la fel de cuminti ca cei batuti.Dar nu au aceasta trauma si asta conteaza mult.
Daca bataia ar ajuta ar exista si o alta cale care ar ajuta, iar daca alta cale
nu ajuta inseamna ca nici bataia nu ar ajuta.Si chiar de ar ajuta pe moment,
voi nu vedeti rana din sufletul copilului…El nu va uita niciodata asta….
Asadar: NU va bateti copiii si nici alte persoane sau animale.NU aveti nici un
drept.Castigati-le respectul si interesul si prietenia, nu frica.NU VA BATETI
COPIII!!!!

16. pe august 27, 2009 la 3:16 pm adiia

Stiati
ca in anumite tari pedeapsa corporala e pedepsita strict si se merge pana la
decaderea din drepturile parintesti?

17. pe august 27, 2009 la 9:42 pm Cristy

Adiia,

Imi
pare rau ca ai trecut prin experiente asa grele. Cred ca ai inima tare
indurerata. Ce spui tu aici este cu totul altceva, este o extrema si este bine
stiut ca extremele nu sunt tocmai bune…
Imi pare tare rau prin ce ai trecut. Ma rog pentru tine ca Dumnezeu sa iti
aline inima, sa izbutesti in viata si sa fii o mama buna.

18. pe septembrie 7, 2009 la 1:39 am ioana

Salut!Metoda
asta mi se pare interesanta si cred ca poate fi de folos.Nu am incecat-o pt am
o metoda care da roade foarte bine.Sper sa nu va suparati daca o sa o pun
aici.Mereu cand se intampla sa faca tot felul de crize il iau ferm fara sa il
ranesc si il asez la colt pe un sczun cum este cel de masinacu centura si sta
acolo cam 5 minute timp destul sa se linisteasca si sa discutam.Il intreb daca
este sigur ca s-a calmat si daca putem dicuta.Daca da atunci mergem in
bucatarie si stam la masa de vorba de la egal la egal.Ii expilic foarte clar
cum a gresit si de ce merita pedepsit.In momentul in care a inteles si
recunoaste ca a gresit mergem si se va confisca pt 5 zile.In fiecare dimineata
mergem si taiem o zi de pe lista ca sa fie si el sigur ca pedeapsa este
drapta.Daca suntem intr-un magazin si face asa plecam ,daca nu se poate ii
ignoram pe cat posibil crizele sau daca cere o jucaie si tipa peste tot ii
spunem ca daca nu se va calma nu va primi niciodata nimic si apoi dicsutam
despre o cale de rezolvare a problemei.

19. pe septembrie 7, 2009 la 9:13 am Cristy

Buna,
Ioana! E o metoda foarte buna cea pe care ai descris-o tu mai sus, in special
pentru copiii mai maricuti. Am inteles ca minutele de “exilare” trebuie sa fie
proportionale cu varsta micutului, adica un minut pentru fiecare an de viata al
copilului si in cazul in care repeta greseala se trece la confiscarea unei
jucarii preferate. Multumesc
pentru interventie!

20. pe septembrie 23, 2009 la 11:19 pm ioana

Buna
cristy!Multumesc pentru aprecieri.
Acum cateva zile am fost cu niste prieteni la tara intr-o comuna mai retrasa cu
o scoala care avea doar cateva clase.Am aflat de la rudele prietenilor care au
un copil de 8 ani ca daca nu stiu sa raspunda sau se poarta urat sunt
dezbracati la pielea goala si sunt pusi cu mainile la perete fara sa aiba voie
sa se miste si primesc cam 20-30 de lovituri de curea (si credeti-ma am vazut
cum arata bietul copil acele lovituri erau puternice).Ce credeti despre asta?Eu
daca as avea copilul la aceea sc dupa prima zi l-as muta chiar daca ar face
naveta zilnic n km.
Inca ceva mai sus unde am scris …se va confisca pt 5 zile …nu aM CONTINUAT
,,JUCARIA PREFERATA“.Multumesc.

• pe septembrie 24, 2009 la 8:47 am Cristy

Ioana,
Cred ca ar trebui anuntate autoritatile. Invatatorii/profesorii nu au voie sa
bata copiii, ce sa mai zicem de dezbracat! Ce ai descris tu este un abuz. E caz
penal!

21. pe septembrie 24, 2009 la 5:04 pm iulia

Vai,
nu pot sa cred! Si parintii aceia isi mai duc copiii la scoala respectiva? Eu
cred ca as matura prin toata scoala cu respectiva invatatoare sau profa, daca
ar fi numai sa imi dezbrace copilul, daramite sa il mai si bata. M-ar sti toata
comuna plus alte 20 de langa ea.

22. pe ianuarie 25, 2010 la 7:20 pm Cristina

Mult
timp m-am intrebat daca educatia cu bataia este buna sau nu, pana la un moment
dat cand am decis sa incerc macar o data sa vad daca este sau nu folositoare.
Conluzie:bataia nu strica uneori. Acum o folosesc in mod regulat cu rezultate
benefice. Daca incalca vreo regula sau sunt obraznice le pun la colt sa se
gandeasca la ce au gresit apoi stam de vorba despre gravitatea greselii si
stabilim impreuna un numar. Apoi mergem pe canapea si la fundul gol primeste
atatea curele cat am stabilit. De multe ori stiu ce au de facut cand incalca
vreo regula si merg singure isi dau pantalonii jos si asteapta sa vin sa le
aplic cateva cureluse. Bineinteles ca plang pentru ca e dureros dar stau
cuminti sa se termine si la sfarsit isi cer iertare. Cand sunt gata sa incalce
vreo regula le intreb: Va este dor de curea? si se linistesc imediat.

23. pe ianuarie 25, 2010 la 8:25 pm Cristina

Eu incerc sa nu aplic doua pedepse
pentru o greseala, in prima faza e “coltul”. In cazul in care se repeta, trec
direct la cealalta care este mai serioasa.

24. pe ianuarie 25, 2010 la 8:55 pm Iulia

Mi
se pare umilitor sa bati un copil la fundul gol!

• pe ianuarie 25, 2010 la 9:04 pm Cristina

Tu
nu i-ai batut niciodata la fundul gol??? Nu spun asta ca si cum toata ziua nu
as face altceva decat sa-i bat in felul acesta, dar de vreo 2-3 ori au
incasat-o asa. Peste pampers e ca si cum n-ar fi … Umilitor este sa-i lovesti
peste fata.

25. pe ianuarie 25, 2010 la 10:53 pm Cristina

ooooooo
in sfarsit, Mihaela isi face aparitia!!! Ieeeeeee!

ce
nu am specificat, este varsta! E intradevar umilitor sa bati la fundul gol un
copil mare. Cand e mic e de folos, dar mare… nu-si mai are rostul. Eu le mai
dau din cand in cand la fund cu batul dar asta foaaaarte rar. Sunt alte metode
mai eficiente la varsta asta. E suficient
sa nu aiba voie sa se uite la desene sau sa nu se joace la calculator, devin
instant cei mai ascultatori copii.

26. pe ianuarie 25, 2010 la 10:21 pm mamydealex

Fetelor,am
reusit sa citesc si eu ce ati scris…nu vreau sa critic pe nimeni si nici sa insinuez
ca mtodele mele ar fi cele mai potrivite…dar sunt intru totul de acord cu
Ioana(de care mi se rupe sufletul ca trece prin asa ceva la o varsta la care ar
trebui sa puna piciorul in prag sa sa nu mai permita asa ceva.-ma rog la
Dumnezeu sa o ajute sa procedeze cum e mai bine pt ea).
Cristina,spuneai ca e vorba de o “extrema”…sunt de acord cu tine…dar cred ca
depinde f mult si de felul de a fi al fiecarui copil in parte.Unii pot ramane
taumatizati chiar si datorita unor certuri care au loc in casa ,sau doar pt
faptul ca sunt certati sau pedepsiti…trebuie “cantarit” si verificat cat poate
duce fiecare in parte.Nu poti bate un copil sensibil ca pe urma sa te miri de
ce se sperie noaptea ,de ce nu “se descurca” ca alt copil de varsta lui etc.
E adevarat ca trebuie sa existe un echilibru si nu sunt de acord nici cu partea
opusa- in care copilul poate sa faca tot ce vrea… insa nu bataia e solutia.Cred
ca Dumnezeu ne-a dat intelepciunea sa gasim atatea metode …

27. pe ianuarie 26, 2010 la 9:14 am CRYSTYNYCA FERICITA

Am
o intrebare. Cine este Cristina, care a scris pe 25 ian. ora 7:20 pm ? Cristina
S, nu cred ca esti tu, acea persoana vorbeste la genul feminin, din cate stiu
eu tu ai baieti.
Noi, cu Lavinia procedam astfel : avem un bat si cand nu asculta ii aducem aminte
de el si imediat se potoleste, nu este nevoie sa-l folosim. L-a folosit Cristi
o data, si de atunci nu mai este nevoie sau pedeapsa, inchidem televizorul sau
sta 5 min. in camera. Ce cuminte este dupa pedeapsa si ascultatoare…
Cu certatul in public nu sunt de acord, dauneaza mult copilului.

• pe ianuarie 26, 2010 la 9:36 am Cristina

Asta
e singura diferenta pe care o observi, ca am baieti si nu fete??? Da, mai sunt
si alte Cristine in afara de noi!

28. pe ianuarie 26, 2010 la 9:48 am Cristina C

Eu
sunt Cristina care a scris pe 25 ian ora 7.20. Sunt noua pe blog si am 3 fete.
O sa ma semnez de acum Cristina C ca sa se poata face diferenta. Este adevarat
ca e umilitor sa primeasca bataie la fundul gol dar metoda functioneaza si dupa
bataie sunt cuminti si ascultatoare

• pe ianuarie 26, 2010 la 10:00 am Cristina

Ne
bucuram sa te cunoastem Cristina C! Sa-ti traiasca fetele, sa fie sanatoase si
sa te bucuri de ele!

Dorinta
noastra e ca fiecare dintre noi sa impartasim experientele noastre, sa putem
invata una de la cealalta. Multumim pentru deschidere.

Intotdeauna
parerile au fost pro si contra pedepsei corporale. Sunt sigura ca fiecare parinte normal cunoaste
limitele. Nu vorbim aici de exceptii, sunt o gramada.

29. pe ianuarie 26, 2010 la 12:05 pm CRYSTYNYCA FERICITA

Multumesc
pt. raspuns Cristina C !

30. pe ianuarie 26, 2010 la 1:05 pm mamydealex

imi
pare bine si mie Cristina C.ca “ne vizitezi “.ma bucur cand vad ca mai sunt si
alte persoane alaturi de noi…sau mai exact de fetele noastre… pt ca in ultimul
timp eu am intrat mai rar…

31. pe ianuarie 26, 2010 la 1:08 pm mamydealex

Cristina
S …te omoooor. De ce apare la semnatura mamyde alex si se intra pe blog pe
pagina personala…rezolva problema, doamna administrator….te rog!(asta dupa ce
mai intai te omooor)

32. pe ianuarie 26, 2010 la 1:19 pm Cristina

Pai,
degeaba ma omori pe mine, ca ti-ai facut-o cu mana ta!
selecteaza corect pagina respectiva! Ieri am modificat eu pt tine … adica
scrie:
http://mamydealex.wordpress.com/

La
asa rugaminteeee, nici nu pot sa zic nu!
Multumita?

33. pe ianuarie 26, 2010 la 2:04 pm Cristina C

Putem
gasi solutii sa vorbim si in direct cum ar fi pe messenger. Cum vi se pare
ideea?

34. pe ianuarie 27, 2010 la 10:25 am Cristy

Putem
vorbi si pe mess dar e mai greu sa gasim un timp in care sa ne intalnim toate.
De aceea e blogul, sa scriem fiecare cand avem timp. Iti trimit un e-mail.

35. pe ianuarie 31, 2010 la 2:29 am elena

Trebuie
sa recunosc ca prima data cand am citit articolul am avut un sentiment de
frustrare,de tristete,durere si mai ales revolta…si poate de asta am ales sa
scriu. Mai ales ca am vazut la comentarii diverse opinii si am observat ca
nimeni nu e reticent la o parere diferita.

Eu
ma incadrez in categoria celor care nu sunt de acord SUB NICIO FORMA cu
pedeapsa corporala MAI ALES LA COPII! Desi pare paradoxal,mai putin
traumatizant este pt.un adolescent sa fie batut decat pt.un copil mic. Este
acelasi lucru ca in cazul jignirilor sau umilintelor la care sunt supusi multi
copii si reprezinta o forma de ABUZ.Eu cred ca unui copil nu ar trebui
NICIODATA sa i se spuna,de ex,ca este prost,tampit,ca nu e bun de nimic, s a m
d. Multi parinti recunosc ca arunca cu astfel de vorbe in copiii lor la MANIE,
la SUPARARE. Fratilor, acei copilasi nu sunt maturi din pct de vedere emotional
si psihic; ei nu pot intelege ca mama sau tatal lor a avut o zi grea,sau are
greutati,suparari si de asta isi varsa nervii asupra lor…Copiii CRED tot ceea
ce li se spune…asa ca astfel de parinti sa nu se mire cand in adolescenta fii
sau fiicele lor cad in depresii,nu stiu sa comunice,se izoleaza,plang
intruna,au probleme de socializare,complexe de inferioritate, apeleaza la
modalitati de self-harm pt a razbi in viata de zi cu zi, nu pot invata sau, la
extrema opusa, incep sa bea,sa se drogheze,sa fie mai obraznici si mai
sfidatori ca niciodata!!
Si revenind la problema pedepsei corporale:
a batea un copil CAT DE MIC DEZBRACANDU-L mi se pare cea mai mare umilinta cu
putinta. El nu intelege ce i se intampla,dar SIMTE… si poate aveti impresia ca
uita…dar nu este asa. Flashback-uri astea (sau daca nu, o durere neinteleasa)
revin in adolescenta sau poate mai tarziu…Si cum spunea cineva,exista
copii/tineri ff sensibili(credeti-ma,nu vorbesc prostii) care numai din cauza
certurilor repetate,a lipsei de pace si intelegere din familie,a lipsei de
afectiune,a neglijentei emotionale din partea parintilor au ajuns sa se sinucida
sau au ajuns la depresii grave,dereglari psihice…ori pur si simplu au suferit
enorm..

Articolul
m-a tulburat efectiv pt ca eu nu pot intelege cum poti sa dai intr-o fiinta
care e sangele din sangele tau si pe care O IUBESTI… Cu cureaua?? Pai as simti
ca mi se rupe inima in mine!!! Ar fi ca si cum PE MINE M-AS LOVI…sau chiar mai
dureros!Cu mana,cu batul,cureaua,spatula -tot violenta este,tot bataie!

Iar
in privinta Bibliei,nu va mai referiti atat la Vechiul Testament pt ca
Mantuitorul a venit sa innoiasca legea veche si multe lucruri de acolo nu au
mai fost valabile dupa aceea…In Noul Testament nu am vazut nicaieri ca Hristos
sa spuna ca trebuie sa ne pedepsim copiii si ca o bataie usoara din cand in
cand “face minuni”…Dimpotriva,i-a iubit cel mai mult pe copilasi,i-a luat in
brate si ni i-a dat ca exemplu de curatie sufleteasca si inocenta!Acum
sincer,vi-l puteti inchipui pe Iisus lovind vreun copil?

Va
spun eu o metoda pt.a avea copii cuminti…inca din pantece,invatati-va sa-i
binecuvantati mereu si sa va rugati pt ei. Apoi,de la cea mai frageda varsta
impartasiti-i cu Trupul si Sangele Domnului CAT MAI DES (fiind mici,au voie si
in fiecare Duminica), luati-i des la biserica,familiarizati-i cu cele sfinte,
iubiti-i si aratati-le ca-i intelegeti, cand fac prostii gasiti alte metode pt
a-i face sa priceapa ca dvs SUFERITI (!!!!)din cauza greselilor lor.SI MAI
ALES, ajutati-i de mici sa-L iubeasca pe Dumnezeu si sa-L caute (fireste,nu
inspaimandu-i cu focurile iadului pt ca astfel ei devin reticenti fata de tot
ce tine de Dumnezeu). Cautati sa fiti cat mai apropiati de ei.Discutati.
Lasati-i sa va spuna ORICE fara sa va aratati nemultumirea in fata lor pt ca
astfel ei se vor inchide sufleteste. Apoi, in adolescenta,chiar daca fac
lucruri nebunesti,teribilisme,patrundeti in esenta lucrurilor pt ca revoltele
acestea interioare la varsta lor ascund suferinte launtrice de tot felul.

Iubirea
face cu mult mai mult decat orice bataie, indiferent ca e “usoara”, ca e data
cu “dragoste” (??).Si daca tot vreti o pedeapsa “buna”(recunosc, e pt copiii
ceva mai mari),va dau un exemplu din viata unui sfant, al carui nume din pacate
imi scapa momentan. Atunci cand a facut o mare greseala si nu si-a ascultat
mama, aceasta l-a pedepsit prin faptul ca nu a mai vorbit cu el cateva zile.Si
spunea parintele ca ATAT DE MULT L-A DURUT asta incat ar fi preferat orice
altceva…si dupa vreo 2-3 zile in care s-a chinuit in sufletul sau,s-a dus si
i-a cerut iertare mamei cu lacrimi in ochi…iar ea l-a sarutat cu drag si l-a
imbratisat…

36. pe martie 9, 2010 la 5:37 pm patricia

Draga
Elena,

Tot
ce ai spus tu este foarte adevarat. Dragostea este singurul lucru care poate
functiona in relatia parinte copil. Eu cred cu tarie ca un copil care se simte
iubit are un alt start in viata si un cu totul alt comportament in societate.
Eu in copilaria mea nu am fost batuta de parinti niciodata dar recunosc ca
atunci cand greseam grav ma pedepseau. Nu vorbeau cu mine sau nu ma lasau afara
la joaca. Pedepsele mi se pareau ingrozitoare si cand mai ma luau la sentiment
ma simteam ingrozitor de vinovata. Asa ca incercam din rasputeri sa nu mai fac
aceeasi greseala pentru a nu-mi supara parintii pentru ca simteam din vorbele
lor si din tot ce faceau ei ca ma iubeau. Am o fetita de 10 ani si jumatate
este in clasa a- 4a si nu am batut-o niciodata. Recunosc ca am mai ridicat
vocea la ea mai ales la unele probleme minore ce-i drept legate de scoala.
Atunci cand ridicam vocea la ea plangea ingrozitor si ma durea sufletul si tot
eu incercam sa o linistesc. Eu cred cu tarie ca vorba buna si comunicarea
rezolva orice. Copiii au nevoie sa simta iubirea noastra. Nu conteaza ce le
cumperi sau cat ci cata dragoste le dai. Ei simt asta de mici si incearca sa se
comporte ca atare. De ziua mamei fetita mea mi-a scris o compunere care cred eu
spune multe.” Mama tu esti pentru mine curcubeul ce rasare dupa ploaie, esti
soarele care ma incalzeste atunci cand imi este frig , esti luna care ma
vegheaza noaptea ca eu sa visez frumos si te iubesc de la minus infinit la plus
infinit si mai mult decat atat. Cu drag a ta fiica Ioana”. Sunt cuvintele unei
fetite de 10 ani si jumatate adresate mamei ei , sunt cuvintele oricarui copil
adresate mamei. Asta vor copiii nostrii de la noi, siguranta, caldura, iubire.
De noi adultii depinde daca putem sa le oferim aceste lucruri. Noi suntem cei
care putem face ceva pentru ca lor sa le fie bine dar mai ales sa fie cuminti
si ascultatori, sa nu le fie frica de nimic fara sa fie obraznici si fara sa
jigneasca pe cineva.

37. pe aprilie 14, 2010 la 10:40 am Alexandra

Ma
numesc Alexandra si am 14 ani. Am fost educata prin pedeapsa corporala de la 4
– 5 anisori. Mama considera ca este o modalitate de educatie buna si pe care
trebuie sa o foloseasca pentru ca eu sa ascult si sa stiu de frica. Pedepsele
sunt in functie de gravitatea faptei de la lucruri foarte marunte pana la
lucruri mai serioase. M-am gandit ce contribuie cel mai mult la aceasta frica:
(a) durerea in sine si amintirea batailor trecute
(b) rusinea de a fi pedepsiti astfel (corporal)
(c) umilinta ce o resimtim (de pilda fiind batuti la fundul gol sau cand suntem
doar umiliti fara bataie propiu-zisa)
(d) trairea psihologica (este o experienta emotionala teribila)
(e) “regia”, de exemplu
– ca suntem trimisi in camera sa asteptam sa ne primim portia de care stim ca
nu vom scapa, minutele chinuitoare dedinainte
– sunten pusi apoi in genunchi sau cu fata la perete ca sa meditam la
consecintele greselilor noastre, minutele de dupa.

38. pe aprilie 14, 2010 la 11:41 am Cristy

Ce
draguta esti, Alexandra! Multumim pentru gandurile tale.
Ideea e ca pedeapsa corporala trebuie folosita pana in 4-5 ani si fara a umili
copilul, e vorba de disciplina, nu traumatizare, tortura. Nu dezbraci
copilul ca sa-i fie rusine (atunci cand e mare simte asta) ci cand e mic, ca sa
simta mai bine, nu cu pampers.

39. pe aprilie 14, 2010 la 9:35 pm Alexandra

Si
dupa 4 – 5 ani ce faci nu mai folosesti altfel de educatie? In cazul meu atunci
a inceput din cate imi mai aduc aminte.

40. pe aprilie 15, 2010 la 2:03 pm Cristy

Din
punctul meu de vedere, asta este un lucru trist, sa incepi sa disciplinezi
folosind pedeapsa corporala la 4-5 ani…
Educatia, cum spui tu, se face in functie si de varsta. Nu-mi spune ca tu la 14
ani mananci bataie in continuare! Inca nu stiu ce metode se folosesc la 14 ani,
pot sa spun ca la 5-7 ani sa nu te joci la jocuri pe calculator sau sa nu te
uiti la desene e o pedeapsa serioasa!

41. pe aprilie 19, 2010 la 9:10 am Marius

Doamnelor,
daca doriti sa discutam pe marginea subiectului, putem vorbi pe mess.

42. pe aprilie 29, 2010 la 7:42 pm Alexandra

Ce
id ai Marius?

43. pe aprilie 30, 2010 la 10:15 am Marius

Alexandra,
trebuie sa o intrebi pe Cristy despre id-ul meu. Ea il detine.

44. pe mai 30, 2010 la 11:59 am Ralucutza

Cateodata
o bataita nu stica, cu conditia de a fi folosita regulat.Daca un capil face o
greseala enorma atunci da ,dar in rest daca nu e o greseala grava trebuie sa
iti iei capilul in brate si sa ii spui ca nu trebuie sa faca lucrul
respectiv,daca intelege nu tre3buie aplicata pedeapsa mai serioasa.Eu am un
copil de 10 ani care in majoritatea timpului intelege de vorba buna.Ea nu
intelege in mamentul in care este nervoasa dinaintea savarsirii faptei.Deci
cancluzia mea este ca atunci cand intelege nu trebuie ,,palmuit”!

45. pe iunie 7, 2010 la 9:26 pm Ana

Cred
că pedeapsa corporală este binevenită uneori important este să fie meritată şi
explicată înainte cum binespunea Cristina (“stam de vorba despre gravitatea
greselii si stabilim impreuna un numar”). Cateva minute cu mainile sus intinse
perfect sau cateva curele subtiri la fund nu strică.

46. pe iunie 7, 2010 la 9:55 pm Cristy

E
tare faza cu mainile in sus. Cred ca asiaticii folosesc metoda asta, nu? E o
idee buna!!!

47. pe iunie 9, 2010 la 1:42 pm Ana

Cred
ca este suficient de autohtona sa o aplicam uneori, insa tot cureaua ramane
dupa mine cea mai utila. Tu ce folosesti ?

48. pe iunie 9, 2010 la 5:11 pm Cristy

cand
erau mici si spuneam “nu” si nu ascultau, incercau sa atinga cu mana sau
piciorul ceva ce nu aveau voie, in momentul in care spuneam “nu” ii atingeam
scurt cu un betisor chinezesc sau creion partea cu pricina. apoi
betisorul s-a transformat in lingura de lemn sau spatula aplicata la fundulet.
Acum nu prea mai este cazul.

49. pe iunie 11, 2010 la 8:43 am Cristina C

Buna
Ana! Ma bucur sa vad ca esti o persoana care foloseste pedeapsa corporala in
educatia copiilor. Intr-adevar cureaua este cea mai utila atunci cand folosim
acest tip de educatie dar nu trebuie sa uitam si de celelalte metode: statul la
colt, palmuirea etc etc. Tu cum stabilesti numarul de curele si pentru ce
anume?

50. pe iunie 11, 2010 la 2:27 pm angela

Buna
ziua ! Am o fetita de 14 ani, foarte cuminte si chiar suntem adevarate
prietene. Insa nu mereu a fost asa. Pana pe la 7 ani, eu si sotul meu ne-am
straduit sa o educam fara sa o pedepsim corporal. Am niste amintiri cam
neplacute din copilarie, si am spus ca nu-mi voi atinge copilul niciodata. Dar
intr-o zi, cand era in clasa a 2-a, aflu de la invatatoare ca a lipsit trei
zile de la scoala, si ma intreba daca nu cumva s-a imbolnavit. Cand am luat-o
la intrebari mi-a spus ca se ducea la joaca la o vecina, in loc sa mearga la
scoala.
Am discutat cu ea, si a parut ca intelege ca nu-i bine ce face si ca nu o sa
repete greseala.Totusi a doua zi m-am dus dupa ea sa vad daca ajunge la scoala
si…stupoare : s-a dus direct la fetita vecinei.
Eram atat de nervoasa ca nu stiam ce sa fac, dar intr-un final am sunat la usa
vecinei, am luat-o pe sus de acolo, am dus-o in casa fara sa-i spun nimic si
fara sa stiu ce sa fac.
Maica-mea (care a bagat bataie in mine, pana am intrat la facultate) mi-a spus
ca nu o pot lasa nepedepsita pentru ca maine o gasesc iar la vecina. Atunci
mi-am luat inima in dinti, am pus mana pe o curea si i-am tras o bataie zdravana.
Urla, ma ruga sa o iert, dar nu m-am oprit decat cand am stiut eu ca-i ajunge.
Pe moment am regretat ca am facut asta, dar mai tarziu ma gandeam ca nu ar fi
fost nevoie sa-i suport cei 9 ani de mofturi si razgaieli, daca as mai fi
atins-o cateodata, si nu ar fi ajuns sa chiuleasca de la scoala chiar din clasa
a 2-a.
A mai primit o chelfaneala cand am gasit-o cu tigari si gata, de atunci s-a
potolit si n-am mai avut niciodata probleme cu ea. Si nu cred ca voi mai avea…

51. pe iunie 12, 2010 la 10:53 am Ana

@
angela dupa cum vezi metoda a functionat insa te sfatuiesc sa o aplici cu calm
si sa nu te lasi impresionata de urlete, etc.
@ cristina c statul in genunchi si cu mainile sus intaresc spiritul si
disciplina. numarul de curele il stabilesc in functie de gravitatea faptei insa
intreb intotdeauna cate crede ca merita. daca nu apreciaza corect ii aplic eu
un supliment de la mine. am luat o curea de lac de la leonardo mai ingusta si
face minuni

• pe iulie 12, 2010 la 10:31 pm ioana

si
eu am procedat asa si acum plang mereu,acum cand e vinovata mami iar team
suparat…si eu tot plang…

52. pe iunie 16, 2010 la 8:24 pm Cristina C

Ana
care este idul tau?

53. pe iunie 16, 2010 la 10:18 pm Ana

Nu
prea am timp sa stau pe mess dar poti sa-mi trimiti email pe elena_constante@yahoo.com
si iti raspund. Spune-mi cum procedezi tu. Eu spre exemplu nu ma las
impresionata de tipete deoarece atunci cand vede ca iau cureaua din sifonier,
deja spune ca nu mai face ca sa scape nepedepsita. Aici trebuie sa fii foarte
ferma si sa nu te lasi impresionata sau pacalita. Pedepsa trebuie aplicata cum
am mai spus cu calm dar trebuie sa simta bine. Si nu trebuie renuntat la
numarul fixat initial. Copiii incerca intotdeauna sa vada pana unde pot merge
si trebuie sa le arati ca existe limite pe care nu trebuie sa le depaseasca.

54. pe iunie 21, 2010 la 8:09 am Anca

James
Dobson sugereaza un obiect neutru bat sau curea. Cred ca batul este prea dur si
aleg si eu a doua varianta. Sunt de acord cu Ana privitor la a nu te lasa
pacalita. Copiii incerca sa vada pana unde pot merge.

55. pe iunie 23, 2010 la 4:37 pm ioana

Sunt
socata de ceea ce citesc! Ana, tu stii ca in Romania este ILEGAL sa iti bati
copilul?

56. pe iulie 6, 2010 la 7:39 pm Felicia

Am
incasat si eu o astfel de bataie cand am lipsit o noapte de acasa, prin clasa a
8-a. N-am stat vreo doua zile-n fund…Nu pot spune ca mi-a prins bine, dar pot
spune ca n-am mai repetat aventura.

57. pe iulie 10, 2010 la 2:55 am dana

am
2 copii unul de opt ani si unul de patru si ii bat mereu cand intrec limitele.
trebuie sa fie la fundul gol cu pielea uda. ii bat cu o curea subtire. plang,
tipa ma roaga sa ii iert. nu ma las induplecata pentru ca stiu ca nu plang in
totalitate de durere, ci mai mult ca sa ii scuz.
pe cel de patru ani l-am batut doar o data, pentru ca a furat bani de la bunici
si a cumparat dulciuri, iar pe cel de opt l-am batut de vreo trei ori, dar
cateva curele daca ia note rele.

58. pe iulie 16, 2010 la 11:04 am Cristina C

@
dana la fundul gol cu pielea uda plang in totalitate de durere pt ca ustura
ingrozitor dar cum bine ai spus nu trebuie sa ne lasam induplecati. La fundul
gol cu pielea uda este o pedeapsa aspra in care copii se simt si umiliti pe
langa usturime pt ca le este rusine dar trebuie folosita ca sa mai iesim din
rutina pedepselor de zi cu zi. Se mai poate pedepsi la pielea uscata si cureaua
uda.

Dacă-ţi
iubeşti copilul, bate-l des; dacă-l urăşti, dă-i să mănânce mult (proverb
japonez)

59. pe iulie 16, 2010 la 11:32 am Cristy

Hey,
girls!
Ma bucur ca sunteti interesate de acest subiect si sper ca dorinta noastra, a
tuturor mamicilor, este sa le facem bine copiilor nostri.

V-as
sugera sa cititi articolul, in cazul in care nu ati facut-o, si apoi
comentariile. Nu am considerat ca fiind necesara interventia la fiecare
comentariu dar acum mi se pare ca lucrurile merg mai departe decat ar trebui.

NU sunt de acord cu biciuirea/traumatizarea copilului!
NU imi propun sa promovez asa ceva pe acest blog!

Exemplele
de pedepse pe care
le-ati dat mai sus mi se par exagerate. Asta nu e pedeapsa, e tortura! Daca iti
disciplinezi copilul de mic, nu o sa ajungi niciodata la asa ceva. Si
daca e sa se intample, e o situatie exceptionala nicidecum o regula.

Eventualele
comentarii care promoveaza acest gen de “pedeapsa-biciuire” nu vor mai fi
publicate.

60. pe iulie 16, 2010 la 12:56 pm romoflorin

Vin
si eu cu parerea unui tatic despre articol.

Eu
cred ca scopul pedepsei este formarea caracterului. Copilului prin pedeapsa i
se transmit notiunile de bine si de rau, pe care mai tarziu va continua sa le
invete pe cale rationala. La aceasta varsta frageta ratiunea nu este suficient
dezvoltata, de aceea exista aceasta metoda parentala.

Bataia
trebuie sa fie didactica si de aceea brutalitatea, cruzimea, nu isi au rostul.
Aici nu este vorba de pedeapsa pacatelor copilului.

Intensitatea
pedepsei variaza de la copil la copil, in functie de sensibilitatea copilului.
Insa intensitatea bataii trebuie sa aiba o limita. Cand inima copilului se
inchide, nu mai e utila nici o pedeapsa, dimpotriva va face mai rau.

Toate
bune!

61. pe iulie 16, 2010 la 1:03 pm Cristy

Thanks,
honey!

62. pe ianuarie 31, 2011 la 11:42 am Asa se sadeste raul? Cu bataia « About Eva

[…]
copiilor – James Dobson fragment preluat de pe Blogul mamicilor (cititi in loc
sa urmariti un film de […]

63. pe ianuarie 31, 2011 la 1:48 pm Accepta-ma asa cum sunt ! | Lumea lui Guguluf

[…]
citit mai devreme un articol care m-a lasat masca, nu articolul in sine m-a
uimit, ci comentariile unor “mame”.M-a […]

64. pe ianuarie 31, 2011 la 2:21 pm Toate vacile au facut copii | Pariu pe o carte
    nepublicata

[…]
Imi pare rau ca trebuie sa promovez asa ceva, dar trebuie, pentru ca nu se
admit comentarii la postul respectiv. De cacat. […]