Ca tot asta a fost cel mai hot topic din ultimele saptamani. S-au incins discutii aici despre cat de mult seamana cei doi frati, si foarte putini (sau deloc?) au fost cei care au zis ca totusi parca seamana si nu prea. Caci adevarul este undeva „in between”. De ce? Pai in primul rand pentru ca in afara de trasaturile fetei si de cateva asemanari comportamentale (cum ar fi, intr-o ordine aleatoare: foamea permanenta, stilul hulpav si nehamesit de a se arunca la san, preferinta de a dormi oriunde numai in patul propriu nu, stilul de a stranuta in rafale si cu niste zgomote ireproductibile si, in sfarsit, placerea evidenta resimtita la masajul de seara) cei doi chiar nu seamana. De ce spun asta?
Pai David este spuma laptelui, de un alb imaculat, cu o constitutie pufoasa si fara nici un fir de par, doar pufulet decolorat, pe care il vezi la microscop eventual. Radu in schimb este carnos, vanos, si fibros. Cu un ten semicreol (nici chiar negricios ca sora lui, dar tot pe acolo), parul negru de pe corp face arabescuri si desene complicate.
La capitolul „bijuterii” (mama, mama ce o sa ma boscorodeasca amandoi cand o sa citeasca peste ani postul asta!!!) David este delicat, finut, micut. Raducu este…. cum sa zic, impresionant. Ca sa fie mai clar Radu este mai „dotat” la o luna, decat fratele lui la aproape doi ani. Oricum asta se prefigura inca din timpul echografiilor, pentru ca doctorita noastra se entuziasma de dimensiuni de fiecare data cand le vedea. Dar sshhht, ramane intre noi, da?
La capitolul comportament, David este calm ca adancurile marii, cu toate ca are izbucniri rare dar intempestive, in care nu e bine sa aiba jucarii in jur, ca incep sa zboare in toate directiile. Raducu in schimb, se prefigureaza a fi un agitat si un coleric.
Ce e ciudat, si asta i-am spus-o lui Radu inca de cand eram inca insarcinata cu Raducu, este ca l-am simtit mereu pe David ca fiind cel linistit si pe Raducu ca fiind cel care va face valuri. Si la alegerea hainelor, la David am ales din timpul sarcinii numai nuante pastel, nuante de bej, alb, gri, bleu, verdele fiind singura exceptie (pentru ca ii vine ca o manusa si ii accentueaza firicelele de verde inchis din iris). La Raducu, instinctul si bataile puternice din burta, m-au facut sa ma indrept spre culori mai puternice, mai intense. Si instinctul se pare ca a functionat.
Cam astia sunt baietii mei. Seamana si nu prea. Asa cum le sta bine la doi frati.
PS: Atata mandrie simt in mine cand spun baietii mei! Intre noi fie vorba si cand spun fata mea simt la fel, tocmai pentru ca este doar una!
ce fain l-ai descris, sa stii ca se vede/simte totusi ca-s diferente, no, atata cat se poate deduce din poze. cred ca devin din ce in ce mai evidente :). copiii vostri sunt superbi. sanatate va doresc!
exact, si eu cred ca deja deosebirea se simte din poze. mie imi plac diferentele :)
Cred ca te simti exact ca si mine cand mi se spune ca ai mei parca sunt gemeni, ori eu ii vad ca luna cu soarele de diferiti…
Sa iti traiasca si fata si baietii! :)
Foarte frumoasa expimarea din PS! :-)
Si eu simt la fel pt unicul baiat!!!!!
hai ca mi-ai facut dimineata si mai vesela cu postarea asta! mi-a facut placere sa imi imaginez ce vor zice baietii tai peste ani despre cele scrise pe blog :))! sa fiti fericiti cu totii!
haha, n-ai de ce sa te ingrijorezi, cand or vedea peste ani postul despre bijuterii or sa stie ca nu marimea in repaus conteaza… :)
si pentru ca tot te-ai lansat la subiecte mai delicate, ce-ar fi sa ne vorbesti, dupa trei experiente, despre pregnant sex? :p
inca odata merci pentru materialul infinit generat pentru dungile noastre!
foarte graitoare descrierea!si asa se vor si completa unul pe celalalt in viata!
cam asa ii simt si eu de diferiti pe cei doi frati.ramane de vazut cat de diferiti vor fi si-n realitate, avand in vedere ca Florian e inca sub forma ‘abstracta’ din interiorul meu:-)
Oricum, eu la trăsăturile feței m-am referit. Ceva exotic la ochi, gurița frumos desenată…au aerul acela comun. Sunt sigură că atunci când vor crește, diferențele se vor accentua. Să-ți trăiască: tu și Alina sunteți muzele mele în viață! :-)
raluca, iti povestesc cum sa nu, mai ales ca nu e mare filosofie, fata de cel clasic. atata ca o sa o fac pe mail, ca totusi sunt citita cu consecventa atat de mama soacra, cat si de cel putin doua cele mai bune prietene ale mamei :)
luminitza, nu stiu daca ti-am mai spus-o dar tare frumos nume ati ales!
innu, multumesc :)
mi-am adus aminte de postul asta: http://4.bp.blogspot.com/-jvrVxX9FvT0/Tn6sbLHv2wI/AAAAAAAAP9s/cMVHEC2PMLM/s1600/teehee.jpg :)