Lunea trecuta am inceput sa ma interesez in primul rand daca mai pot beneficia de CIC si pentru Raducu, avand in vedere ca inca sunt in CIC pentru David. Am aflat ca da. Dupa care, am inceput sa caut pe net informatii despre dosar, ce imi trebuie, ca sa nu mai patesc ca data trecuta. Evident, ca dupa cautari lungi, la sectorul 5 nu am gasit nimic, in schimb am gasit informatii garla, mura-n gura, la toate celelalte sectoare. La sase, te ia pas cu pas ce si cum iti trebuie, iti da textul de lege, iti pune toate formularele la dispozitie, in format electronic. Formulare pe care le-am si descarcat, tiparit si completat. Ca doar ce merge la sase, merge si la cinci, nu? Ca doar legea e aceeasi pentru tot poporul, right? Well, voi afla ca m-am inselat rau de tot. Dar sa nu anticipam.
Ca masura dubla de precautie, am luat singurul numar disponibil la sectorul 5 trecut pe mai multe pagini cu contacte de la DGASPC si am sunat, in primul rand ca sa vad cand e program acolo. Bineinteles ca nu ala era numarul, adica era de la primaria sector 5, dar nu de la biroul DGASPC sector 5. Doamna draguta mi l-a dat, cu interior cu tot. Sun, sun, sun, ocupat, ocupat, ocupat. La a patra incercare, suna, si mi se raspunde. Doamna super ultra draguta amabila imi da toate informatiile. Orarul, cu ce documente sa vin (am bifat cu ea o lista de documente luata, da, tot de la sectorul sase). Imi spune ca da, pot completa formularele descarcate de pe net, imi atrage atentia ca e o cerere pt alocatie si alta pt indemnizatie si ma sfatuieste sa imi fac ambele dosare, ca sa nu fac doua drumuri. Imi spune sa nu uit sa ma duc la starea civila sa trec copilul in livret si sa nu uit sa fac copie dupa livret (ceea ce am uitat, dar asta chiar nu conteaza in economia intregii povesti, ca s-a rezolvat in cinci minute). Ma apuc, completez formulare, cer stampila semnatura de la firma, ce mai, rezolv aproape tot, mai avand niste nelamuriri la cerere, niste locuri ramase necompletate, dar pe care am zis ca le completez impreuna cu doamna careia ii depun dosarul.
A doua zi, ne prezentam acolo. Depun actele la prima doamna pentru alocatie, fara probleme dupa cum am zis (adica am facut cale intoarsa pentru copia dupa livret, dar repet, my fault). Ma mut la doamna numarul doi, unde sa depun dosarul pentru indemnizatia de crestere copil. Incepe distractia.
UNU. De unde avem noi formularele astea, ca nu sunt bune. Eu ii explic cum am cautat pe net in zadar dupa sectorul cinci, am dat de toate sectoarele posibile si imposibile, numai de cinci nu. Asa ca am descarcat formularele de la sectorul sase.
Doamna victorioasa, imi ridica de pe birou doua cereri si imi spune „astea sunt formularele doamna care se utilizeaza la noi, nu altele. Ghinion, deja ar trebui sa fac cale intoarsa, pentru ca unul din formulare era adeverinta de la servici, pe care era nevoie de o alta semnatura decat a mea. De ce nu se folosesc si alea de la sectorul sase? Pai uite de aia, ca ei le au pe ale lor, noi pe ale noastre. Si ca uite ca difera, ca aici (imi arata ea pagina tz-shpe din cererea doi) domnul trebuie la noi sa bifeze in trei locuri, nu doar in unul ca la sectorul sase. Bun, cedez si imi da cele doua formulare, eu cu gandul ca in juma de ora fug, iau semnatura necesara, si ma intorc si rezolv tot in aceeasi zi.
Nttz, ca nu-i chiar asa simplu. De ce?
DOI
Dosar incomplet. What? (desi in strafundul sufletului meu ma asteptam la una ca asta, ca era prea frumos sa imi iasa din prima cu dosarul complet). Pai da, nu e dosarul complet. Aveti adeverinta de la angajator, dar unde e decizia de aprobare a continuarii suspedarii contractului de munca cu inca doi ani? Si unde e adeverinta de la APSMB (Agentia pentru prestatii sociale a municipiului Bucuresti pentru necunoscatori) prin care eu dovedesc ca in ultimele douaspe luni am fost in CIC si am primit bani de la stat?
Pai la ce imi trebuie? Ca nu sunt trecute nicaieri, in nici un opis de documente necesare pentru dosarul de indemnizatie.
Pai cum dovediti doamna ca ati beneficiat de CIC si ca firma e de acord cu suspendarea in continuare a contractului de munca? Si la orice opis de documente scrie la final ca se mai pot cere orice fel de documente care sa justifice o anumita situatie particulara, iar dumneavoastra va aflati in aceasta situatie.
Eu inghit in sec, Radu se enerveaza, in sensul ca poate sa ne ceara documente trei luni de aici inainte in baza acelui „orice”, nu? Eu ii arat ca in adeverinta de la angajator scrie negru pe alb ca intru in continuare cu contractul suspendat, deci, firma e de acord si a decis ca eu sa imi continui concediul, si ii spun ca pentru cele 12 luni dinainte nu trebuie decat declaratie pe proprie raspundere ca am beneficiat de indemnizatie. Ea nu si nu. Cedam amandoi, ne luam catrafusele, si mergem in Campineanu la APSMB sa iau adeverinta. Acolo aflu ca gata abia luni, deci punem on hold toata operatiunea pana saptamana urmatoare. Ne intoarcem insa la DGASPC ca sa aflam exact, la sange ce documente, formulare si alte hartoage ne mai trebuie, ca atunci cand mergem cu dosarul sa nu mai fie nevoie sa mai facem inca un alt, al treilea sau si mai rau al patrulea drum.
Ne intoarcem, Radu comenteaza in continuare ca nu erau obligatorii documentele, doamna ne spune ca nu e chiar asa cum zicem noi cand ne plangem de calitatea serviciilor oferite de catre institutiile statului si ca isi aduce aminte de noi de acum aproape doi ani, ca tot la noi a avut un dosar dificil si noi am fost nemultumiti, si ca a citit ca stie si ea sa umble pe net ce am scris despre ei samd. Noi ramanem socati, femeia chiar ne-a tinut minte doi ani!!! Dupa inca o serie de discutii sterile, ii cer sa imi dea tot ce imi trebuie, ca formulare, si sa imi bifeze pe opisul de documente tot ce imi trebuie, ca sa nu mai fac inca un drum. Femeia imi bifeaza toate documentele, imi spune inca o data ca formularele pe care mi le-a dat sunt cele care imi trebuie, imi arata ce si unde sa completez si plecam.
Drumul cu numarul doi.
Ieri, ma duc in Campineanu, iau adeverinta. Pe adeverinta scrie ca-s in CIC din 26 iulie 2009. Ups, ca eu pe adeverinta de la servici am scris ca-s pe de 27 iulie 2009, ca asa imi aminteam si ca m-a mancat undeva sa scriu inainte sa controlez cu hartia de la prestatii sociale. In fine, fac mica modificare, transform cu finete 7 in 6. Radu boscorodeste si imi zice ca poate imi face figuri aia de la primarie. Evident ca asa a fost. Asa ca ( si aici din vina mea) am pus un om pe drumuri ca sa imi puna semnatura pe modificarea cifrei. Cu toate ca, si i-am explicat cucoanei, ca mai aveam o hartie (de la APSMB!!!) care dovedea ca tot 26 este si nu 27. Dar in zadar. Si ca o paranteza tot dosarul se duce dupa ce il depun, ghiciti unde? La APSMB, unde ei isi verifica propria adeverinta!!!! Dar asta este una din multele si mirobolantele aberatii ale sistemului romanesc.
Ne intoarcem, verifica tot dosarul, o intreb de trei (!!!) ori daca e complet si corect completat, imi spune ca da, ca nu mai e nevoie de nimic, ca e totul inregula, imi da numar de inregistrare si plecam.
Finalul? Nici pe departe.
O ora si jumatate mai tarziu, ma suna doamna. Stupoare. Doamna spasita, ca nu stie cum de s-a intamplat tocmai la mine (oare cum???), ca isi cere scuze, ca sa nu ma supar, dar ca nu si-a dat seama ca bebe e nascut dupa 1 ianuarie 2011 si ca nu am bifat pentru ce optez. Un an de CIC sau doi ani de CIC. Eu, in momentul ala nu am mai avut cuvinte. Pur si simplu. Continua, spunandu-mi ca de fapt formularul pe care EA mi l-a dat (pe motiv ca formularul descarcat de mine de pe net de la sectorul sase nu e cel bun) de asemenea nu e bun si ca de fapt trebuia sa completez alt formular ! Si ca nu mai trebuie sa vin eu, ca poate sa vina oricine sa il depuna (hai nu zau?!!!).
Va imaginati ce a fost la gura mea? Pulsul spre 120, creierul in fierbere, fata rosie de furie. De furie, ca efectiv si-a batut joc de noi, ca fusesem cu o ora inainte la ea, o intrebasem de trei ori daca astea sunt toate documentele, ca mi le verificase si mai-mai ca se jurase pe ce are mai sfant ca dosarul e complet. Iarasi mii de scuze, ca ii pare rau, ca nu s-a obisnuit inca cu noile reglementari, ca nu au primit formularele astea ci au fost ele nevoite sa le xeroxeze din textul de lege, bla bla bla. In fine, mi l-a scanat si l-a trimis pe mail. Bineinteles ca nenorocirea de formular este si mai dificil de completat, ca iti cere perioadele de CIC de la toti copiii (adica inclusiv de acum cinci ani de la Chiti! de a trebuit sa scotocesc printr-un dosar urias de hartoage ca sa aflu cat am stat atunci in CIC – pentru cei care vor carcoti ca stau prea mult acasa pe banii statului, am beneficiat de CIC la Chiti opt luni). Am mai avut un episod si azi la telefon, exact pe tema istoricului cu toti copiii, ca iar este aberant sa imi ceri toate astea cand informatiile sunt la un click distanta, fara exagerare!!!
Paranteza: cand am fost la APSMB, am impuscat doi iepuri: am luat adeverinta aia si am cerut sa mi se dea retroactiv alocatiile lui Chiti, care alocatii nu au mai venit de un an jumate, cam de cand vine alocatia lui David. Nu m-am agitat, pentru ca sunt 42 de lei pe luna, dar am zis ca daca tot sunt acolo, sa o fac si pe asta. Am depus o cerere, si un domn, dupa ce a bagat CNP-ul meu in calculator, a scos la imprimanta in TREI SECUNDE tot istoricul meu de incasari. Deci, intr-adevar, totul este electronic, oricand pot verifica orice informatie despre ce am incasat/ primit samd.
Inchis paranteza. Femeia imi zice sa nu completez la istoricul CIC. Eu ii spun ca vreau sa se intereseze daca trebuie sau nu, ca nu mai vreau sa mai am probleme. Femeia imi raspunde ca atunci, bine, sa completez. Eu o intreb de ce nu se poate interesa? Ea imi zice ca unde, ca nici ea nu stie prea multe cu legea noua? Eu ii zic ca daca ea nu stie, si lucreaza zilnic sub legea noua, eu de unde dracului sa stiu? Ma enervez (pentru a cata oara, oare???) ii spun ca o sa caut informatiile si ca o sa completez, ca nu mai pot avea incredere in nimic din ce imi spune ea si inchid. Cam aici se termina contactul meu cu doamna. Radu l-a continuat atat la telefon cat si live la sediul lor si l-a finalizat, cu succes, in sensul ca le-a facut si pe alea cu ou si cu otet si a depus si dosarul, si s-a ales si cu hartie scrisa cum ca dosarul este complet si corect completat de la doamna in cauza.
Acum, stau si ma intreb, chiar a fost rea vointa, s-a razbunat pentru ce s-a intamplat acum doi ani? Pentru ca imi este chiar imposibil sa cred ca „a uitat” sa imi dea formularul corect sau ca eu sunt prima femeie cu copil nascut in 2011 in sectorul 5 care vine sa depuna dosar de CIC.
Partea finala a povestii (ce le-a transmis Radu doamnelor de la DGASPC) si cateva invataminte le veti afla de la Radu.
Precizare de final: S-ar putea sa existe greseli de tiparire prin acest text lung. De mult nu am mai scris atat si in atat de scurt timp si in aceste conditii:
Deci, orice greseala, sa fie iertata, ca nu mai pot sa mai si verific textul, ca bebe deja declara ca am intrecut orice limita.
Doamne, Bogdana, nu pot sa spun decat ca ai o vointa de fier. Eu nici acum nu am incasat alocatia lui d pe ultimii 2 ani, de cand am terminat CICul si mi-e groaza sa ma duc sa depun cereri. De fapt mi-e groaza sa vad ce cereri si unde trebuie sa le depun. Nici macar nici nu stiu de unde sa incep, dar sa trec prin atatea…jos palaria!
diana, aia e cea mai usoara chestie. la APSMB, deasupra B1TV, pe campineanu. Dureaza un minut sa completezi hartia (cererea o iei de pe culoarul de la etajul 3), te duci tot la etajul 3 la camera 9, o depui la un tip, care te verifica dupa CNP in baza de date, tipareste istoricul de plati si incasari si iti inregistreaza cererea. dureaza inca doua minute. asta e tot. daca stiam ca era asa simplu, ma duceam de mult sa fac asta.
Aoleo, inca o poveste de groza. Cum va gasesc tot pe voi? Trebe ca aveti nervi de otel :))
La noi parca-s mai simple toate, alocatia dupa aia doi ani mi-a intrat automat in continuare, tot pe card. La intrarea in CIC doar husband s-a ocupat de acte, eu n-am vazut nici un lucrator al statului la fata, ca doar aveam de ingrijit copil acasa, nu de umblat pe drumuri. Brrr, ce experienta!
Romania. Eu m-am resemnat (asta incluzand ca in afara de tva nu platesc nimic la stat si nu vreau nimic de la el).
Nu cred ca ti-a facut-o special ca te-a tinut minte, ci pentru ca asa sunt ei, incompetenti. De ce sa fii competent cand oricum nu te trage nimeni la raspundere si nu te misca nimeni de acolo. Statul pe care il tot injuram e de fapt o adunatura de lepre care nu sunt in stare sa munceasca pe bune.
ce scump e raducu!
Mihaela, ai surprins perfect esenta acestui post :))) pup!
Imi pare rau ca ati trecut prin asa ceva. Si eu ma asteptam sa fiu plimbata ca ba nu e buna adeverinta, ba decizia, ba altceva, ma incurajam singura dinainte de depunerea dosarelor si ma pregateam pentru „n” drumuri si batai de cap.
Dar sunt printre norocosii care stau in sectorul 6. Toate actele si formularele pe net, a fost doar sotul cu ambele dosare (CIC si alocatie), au fost verificate si gata, din martie asteptam banii…totul a durat 10 minute, cu tot cu asteptat la coada (doar o persoana in fata). Chiar am fost surprinsa si apoi tot eu ma gandeam ce rau am ajuns, sa fiu surprinsa cand lucrurile merg normal:(
eu nu cred ca au ceva cu voi, in afara de Cristina de mai sus, pe toti i-am auzit cu probleme si dosare incomplete si nervi si idiotenii. imi pare rau ca ati trecut iar prin asta
Pupam pe Raducu! :)
Aveti o vointa de fier. Eu de mult le dadeam cu dosarul in cap, il adunam de pe jos si le mai dadeam o data cu el in cap.
Asta imi aduce aminte de mine, cand eram gravida si m-am dus si eu ca omuț prevazator la locul ala unde se depun dosarele pentru alocatii / indemnizatii sa iau hartiile inaite sa stiu ce trebuie sa adun (asa sunt eu…albinuta harnicuta).
Numa ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu aia de acolo: tipa foarte acra mi-a spus sa ma intorc dupa ce nasc.
Bineinteles ca am explodat la ea, ca ce o daore mana sa imi dea o hartie cu ce imi trebuie, ca eu atunci nu o sa stau sa alerg dupa acte si alte alea…
Pana la urmă, mi-a dat hartia, probabil ca sa scape de nebună! :D
Oooo, ce-ati mai patimit! Si ce de nervi si ce tragedie! Si eu zic ca nu a facut-o ca sa se „razbune”, ci pentru ca nu le pasa pentru ca, asa cum zicea cineva mai sus, nu sunt verificati, nu sunt penalizati, deci de ce le-ar pasa?
Eu am o singura intrebare: indemnizatia este x% din 80% sau este 80% din salariile anterioare nasterii lui David?
Maria, habar nu am, sincer. In cazul meu e 600 de lei, minimul. Nu stiu cat e la salarii mai mari.
Bogdana, salut! Urmeaza sa trec si eu prin acest proces. Andrei tocmai a ridicat certificatul de nastere al Sofiei – nu stiu de ce a durat mai mult de o luna eliberarea lui, la sectorul 1. Stii cumva, indemnizatia celui de-al doilea copil pentru care te afli in CIC se suprapune cu indemnizatia pe care o primesti pentru primul copil sau intra in continuarea primei, abia la sfarsitul primului CIC? Of, ce complicat!
traiasca sectorul 5…il cunosc atat de bine…mai ales pe tanti de la indemnizatii…si ceva imi spune ca nu are neaparat o problema cu tine…tanti aia ar trebui sa iasa la pensie inainte ca crizeze jumatate din noile mamici din sector…si eu cred ca am ramas in analele mintii ei, dar pentru altele… si hai sa punem de o coalitie a de 3 ori mamici care stau acasa pe multii bani ai statului :)))))
Pacimu, intra in continuarea primei indemnizatii, nu vin suprapuse. Si mai important, ca sa ai continuitate la indemnizatie, trebuie sa depui dosarul cu cel putin doua luni inainte sa se termine cei doi ani pentru prima indemnizatie. De exemplu mie mi se terminau cei doi ani pe 29 aprilie, si trebuia sa depun dosarul cel tarziu pana pe 28 februarie, de-aia m-am si grabit acum.
catrinutza, punem, punem :)
CIC?! poate circ! cata bataie de cap si de joc!
povestea ca povestea, dar poza <3 ah abia astept sa ajungem si noi acolo, sa am si eu o placintica de-aia turtita de mine:D
cookie, hai ca nu mai e mult :)
off topic, am o oala plina cu supa de linte cu afumatura fiarta in bere in frigider :) dementiala! sincer mi-ai revolutionat bucataria :)
bogdana, glad i could help:))) cred ca toata lumea ar trebui sa aiba la un moment dat o oala plina cu supa de linte cu afumatura fiarta in bere;)
cat despre „nu mai e mult”… doamne… traiesc in viitor:p