De aproape doua saptamani Chiti s-a imprietenit cu termometrul. Termometrele, ca intre timp am ajuns sa masuram temperaturile cu cel putin doua. Plaja s-a intins in prima saptamana intre 37,4 si 38,3, dupa care in a doua s-a mutat intre 36,7 si 37,6. S-au eliminat rand pe rand toate posibilitatile si cum copilul era cat se poate sa voios, sanatos, si fara nici un fel de alt simptom, ca sa nu mai zicem ca la 38,3 era toata rece, rece, am asteptat cam zece zile pana sa ne ducem la doctor. Mai ales ca doctorul ne spusese de o ciudata viroza care bantuie prin oras, si care nu are ca manifestare decat o febra care de fapt nu se comporta ca o febra, pentru ca posesorul febrei este rece.

Cum cele zece zile au trecut iar 37,6 tot nu mai pleca, ieri ne-am dus la doctor. Recomandare de analize, vreo 14 la numar, 3 eprubete si inca atatea sute de lei. Lacrimi mari de crocodil, promisiuni de genul „o sa fiu cuminte”, „mami vreau acasa”, „mami, nu vreau vaccin”, spuse printre sughituri, suspine si oftaturi adanci. dupa ce se gaseste vena cu mare greutate, curg 20 de picaturi dupa care nimic. Fata mea isi golise venele de groaza. Nici o rugaminte nu si-a facut efectul, asa ca ne-am mutat la a doua vena. La a doua vena nu se mai repeta povestea, cel putin pana la a treia eprubeta, cea mov pentru hemoleucograma, unde domnisoara cosidera ca enough is enough si inchide conducta. Asistenta se uita circumspecta, dar zice ca spera ca ajunge pentru analize. Seara la rezultate aflam ca totusi nu prea a ajuns, ca rezultatele nu pot fi certificate 100% si ca exista riscul ca ele sa fie eronate deci trebuie repetate. Si asa am stat cu mari emotii, pentru ca iesisera trombocitele undeva la 80000, cand minimul admis era la 150000, ceea ce nu era deloc de bine.

Azi dimineata, impreuna cu Ubi s-a prezentat din nou, de data asta i-au luat din deget, nu a mai plans, ba chiar i-a placut (??!!?), si asta s-a vazut si in rezultate. Trombocitele s-au citit manual, nu de catre aparat si la numaratoare au iesit 376000, mai mult decat indeajuns ca sa calmeze bataile de inima accelerate ale mele.

Cat despre starea subfebrila, presupunem ca a fost viroza aia dubioasa, sau o amigdalita dusa pe picioare, pentru ca da, iar detinem amigdale gigantice.

Odata cu vizita asta, ni s-au demolat si niste mituri, pe care oricum nu prea le credeam. Primul este ca nu se raceste niciodata de la picioare goale iar al doilea este ca eruptia dentara nu da niciodata febra. Eruptia dentara in principiu duce la o imunitate mai scazuta a organismului in perioada respectiva, si din acest motiv organismul este predispus la „agatarea” unor boli, iar febra apare de la boala respectiva, dar nu de la eruptia in sine.

Raducu creste ca Fat Frumos, Harap Alb si printul din poveste la un loc, si si-a pus in cap sa dea cantarul peste cap, pentru ca aseara avea 5160. Deci in o luna si o saptamana a pus aproape doua kile. Complet justificate, pentru ca, tot ieri, cand pentru prima data a mancat la un pic peste trei ore distanta, si nu la juma de ora, o ora sau o ora jumate, am realizat ca normalul altora nu este si al meu si m-am tot intrebat cum de a rezistat atata timp fara mancare. Noaptea totusi, am ajuns la trei ore fara sa manance.

Dupa amiaza ne lansam in societate, la intalnirea lunara LLL.